Ți-e teamă că te-ai căsătorit cu persoana nepotrivită?

Carl știa că a făcut o greșeală. O greșeală imensă. Se căsătorise cu Sally în urmă cu cinci ani și în primul an a fost totul în regulă. Dar, odată cu trecerea timpului, s-a convins că nu erau compatibili. Nu comunicau cum ar trebui. Interacțiunile lor nu aveau un final fericit. Recent, se certau din ce în ce mai des. De fapt, lui Carl îi era lehamite să meargă acasă, așa că întârzia cât putea de mult.

Săptămâna trecută, lui Carl i-a căzut în mâini o carte creștină despre căsătorie care scotea în evidență o serie de trăsături pozitive și negative pentru a-i ajuta pe cei necăsătoriți să-și dea seama dacă un partener este potrivit sau nu. După ce a parcurs lista și-a dat seama că el și Sally aveau un punctaj foarte scăzut. Dacă ar fi văzut lista înainte să se căsătorească, atunci nu s-ar fi căsătorit cu ea! A fost o greșeală teribilă. S-a simțit disperat după această concluzie, deoarece era creștin și știa că biserica din care făcea parte ar fi dezaprobat despărțirea lui a lui Sally.

Dar ce ar fi de făcut? “Până la urmă, căsătoria este despre dragoste”, își spunea sieși. “Deși am iubit-o pe Sally, dragostea noastră a murit și nu o mai iubesc. Nu cred că mai am ce să fac în privința aceasta”, se gândea el. “Este foarte trist, dar lucruri ca acestea se întâmplă”. A început să-și exerseze discursul explicativ în fața conducerii bisericii…
Credincioșia este inima căsniciei, deoarece este inima lui Dumnezeu

Inima căsniciei este inima Universului. Dacă sună puțin cam pompos, citește mai departe…
Inima căsniciei este credincioșia. Termenul de dragoste poate fi uzat sau nu poate însemna mai mult decat un simbol în formă de inimioară. Adesea, este un cuvânt care reprezintă sentimente și dorințe mai degrabă decât angajament. Vechiul Testament descrie dragostea lui Dumnezeu în Exod 34:6: „Domnul Dumnezeu este un Dumnezeu plin de îndurare şi milostiv, încet la mânie, plin de bunătate şi credincioşie.”

Acest lucru nu are nimic de-a face cu îndrăgosteala sau ”dez-îndrăgosteala”. Un curs creștin pentru persoanele căsătorite și-a făcut publicitate prin următorul anunț: “Relațiile încep atunci când te îndrăgostești și se sfârșesc atunci când nu te mai simți îndrăgostit. Astfel, dragostea este punctul central, însă este rareori înțeleasă. Acest curs vă va ajuta să dăruiți și să primiți dragostea de care aveți nevoie. Vă va arăta cum să păstrați romantismul înflăcărat mereu.”

Un curs cu adevărat creștin s-ar descrie astfel: “Căsătoria începe atunci când promiți public că vei fi credincios celuilalt toată viața și se sfârșește atunci când unul dintre parteneri moare. Astfel, credincioșia este punctul central, însă este rareori înțeleasă. Acest curs vă va ajuta să înțelegeți ce înseamnă credincioșia și cum să rămâi credincios prin vremuri bune sau rele, indiferent de ceea ce simți. Vă va arăta cum să păstrați credincioșia vie mereu.” Descrierea aceasta ar fi mult mai puțin potrivită culturii în care trăim, dar mult mai potrivită Scripturii pe care o citim.
Căsătoria este o uniune făcută de Dumnezeu care rezulta într-un “singur trup”
“Au venit la El fariseii şi, ca să-L ispitească, L-au întrebat dacă este îngăduit unui bărbat să-şi lase nevasta. Drept răspuns, El le-a zis: ‘Ce v-a poruncit Moise?’ ‘Moise’, au zis ei, ‘a dat voie ca bărbatul să scrie o carte de despărţire şi s-o lase.’ Isus le-a zis: ‘Din pricina împietririi inimii voastre v-a scris Moise porunca aceasta. Dar, de la începutul lumii, Dumnezeu i-a făcut parte bărbătească şi parte femeiască. De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de nevastă-sa. Şi cei doi vor fi un singur trup. Aşa că nu mai sunt doi, ci sunt un singur trup. Deci ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă.’” (Marcu 10:2–9)
Biblia ne învață centralitatea credincioșiei. Geneza ne spune că mariajul este o uniune în care soțul și soția devin “un singur trup”. Isus spune că asta înseamnă că sunt uniți de Dumnezeu. Aceasta a fost învățătura revoluționară a lui Isus asupra căsătoriei, fiind întrebat asupra divorțului în Marcu 10 și Matei 19. Citând din Geneza 2:24, El spune: “De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de nevastă-sa. Şi cei doi vor fi un singur trup. Aşa că nu mai sunt doi, ci sunt un singur trup. Deci ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă.” (Marcu 10:7-9).
Căsătoria presupune despărțirea de părinți, astfel încât soțul și soția să devină cele mai apropiate rude unul altuia. Acest lucru presupune “lipire” sau “apucare fermă”, ceea ce combină pasiunea cu permanența, rezultând într-un singur trup, o uniune realizată de Dumnezeu.
Fiecare pereche căsătorită este unită de Dumnezeu
Este important să specificăm că acest lucru este valabil pentru fiecare cuplu căsătoriei, fără excepție. Nu contează dacă s-au căsătorit în biserică sau nu, într-o cultura creștină sau nu. Clădirea bisericii, un lider religios sau o cultură creștină nu adaugă nimic instituției căsătoriei. Biblia nu arată niciun ceremonial specific care ar trebui să preceadă viața de căsnicie. De exemplu, “Isaac a dus pe Rebeca în cortul mamei sale Sara; a luat pe Rebeca, ea a fost nevasta lui, şi el a iubit-o” (Geneza 24:67). Iacov s-a căsătorit cu Leea la un ospăț și nu a știut cu cine s-a căsătorit până a doua zi dimineața (Geneza 29:22-25). Ospățul nunții din Cana (Ioan 2) nu a urmat unui serviciu ceremonial la sinagogă, ospățul era nunta în sine și probabil cuprindea niște legăminte simple ale soților. Atunci când un cuplu a decis prin angajament public să își unească viața unul cu altul ca soț și soție, Dumnezeu face unirea acestora. Pot să fie de religii diferite sau atei, pot să fie compatibili sau nu, căsătoria poate chiar să fie una de conveniență – dacă și-au dat consimțământul public, atunci sunt uniți de Dumnezeu.
Acesta este un lucru foarte important. Unirea făcută de Dumnezeu nu e ceva ce se întâmplă gradual, pe măsură ce căsnicia se maturizează, ca un adeziv care se întărește în timp și în anumite condiții. În acest caz, cel care oficiază căsătoria ar trebui să înlocuiască cuvintele lui Isus cu acestea: “Declar că s-ar putea sau nu să ajungeți să fiți uniți de Dumnezeu. Sper să fiți, dar nu putem fi siguri de aceasta.” Ar fi absurd.
Isus le vorbește fariseilor, care credeau că divorțul era o metodă ușoară și legitimă de a rupe căsătoria. Credeau că pot să divorțeze și să rămână niște lideri religioși respectabili în ochii lui Dumnezeu. Isus ne spune nouă și lor că nu putem despărți ceva ce Dumnezeu a unit.
Dacă o căsnicie nu merge ca pe roate, sunt tentat să cred că nu a fost o uniune făcută de Dumnezeu și atunci sunt îndreptățit în a mă dezlega de jurământul făcut. Acest fapt contrazice învățăturile lui Isus. Orice cuplu căsătorit cum se cuvine intră sub jurământ înaintea oamenilor și a lui Dumnezeu.

%d