După ce portalul Vocea Creștinilor a anunțat cu surle și trâmbițe pentru data de 29 iunie o emisiune intitulată NOUL CULT – ADUNĂRILE LUI DUMNEZEU – clarificări cu pastorii Ioan Ceuță și Florin Ianovici, curiozitatea m-a mânat să ascult și să culeg câteva informații despre acest demers care se vrea a aduce modificări substanțiale pe harta spirituală a României.
Se pare însă că nici internetul n-a mai suportat grămada de dezinformări prezentate de către invitatul Ioan Ceuță, încât transmisia live a colapsat și totul s-a oprit după numai câteva minute în care au fost rostite mult prea multe neadevăruri, fie din ignoranță, fie din rea voință. Ulterior, emisiunea a fost postată integral pe canalul de youtube, dar fără prezența anunțată a lui Florin Ianovici.
Că dl. Ceuță vrea să înființeze un nou cult este problema sa personală și a celor care găsesc de bine să i se alăture, dar nu înțeleg de ce domnia sa creează o serie întreagă de dezinformări, care vor cu orice preț să deformeze imaginea Cultului Penticostal și să lovească în modul lui de funcționare. Sau să înțeleg că Domnul Ceuță are alte obiective și alte sarcini, ca să nu trec la bănuieli prea mari… Doar că în spatele Cultului Penticostal există aproape 100 de ani de istorie, în care binecuvântările lui Dumnezeu au fost evidente chiar pentru oamenii străini de mediul evanghelic, dar nu cred că aceste binecuvântări l-ar putea împiedica pe dl. Ceuță să își construiască proiectul.
M-au izbit câteva afirmații răutăcioase despre Cultul Creștin Penticostal, pe care nu pot să nu le clarific ca un cunoscător al modului de organizare și funcționare a acestei organizații. Din motive de spațiu, voi comenta în această postare numai una dintre aceste deformări ale adevărului, urmând ca să le clarific și pe celelalte la vremea potrivită.
Dl. Ceuță a afirmat că în Cultul Penticostal nu se poate vorbi de autonomie a bisericii locale, folosind ca exemplu un caz din istoria sa personală pe care nu vreau să o comentez, deoarece nu o cunosc. Ceea ce cunosc însă este faptul că Statutul Cultului Penticostal conține o prevedere clară în art 13, care spune: Biserica penticostală locală are autonomie funcţională în condiţiile prezentului statut şi are ca normă de credinţă şi practică creştină Sfânta Scriptură, oglindită în Mărturisirea de credinţă.
Această autonomie funcțională dă fiecărei biserici posibilitatea de a se administra singură, având propriul ei cod fiscal, propriul ei cont bancar, propria sa conducere locală aleasă prin vot și reprezentată de păstor și comitet. Și de asemenea îi dă dreptul să fie proprietară a locașului de cult și a altor bunuri mobile și imobile. Fiecare biserică locală hotărăște în mod autonom proiectele sociale sau spirituale în care dorește să se implice și la care să participe. Or, tocmai aceasta este autonomia funcțională.
Desigur, această autonomie funcțională trebuie să țină cont de condițiile statutului organizației din care face parte, mai precis de Statutul Cultului Penticostal. De ce această limitare? Pentru că există riscul ca dacă cultul ar fi tratat ca o simplă umbrelă sub care fiecare face ce vrea, ar putea să se adăpostească sub această biată umbrelă un grup de oameni care spun că ei sunt biserica și că ei vor cu orice preț un păstor cu orientări și convingeri care contravin principiilor biblice, că doar au autonomie. Sau, mai rău, o anumită grupare ar putea transforma biserica într-un soi de club al inovațiilor ecleziale în care să promoveze tot felul de anomalii. Exemple de acest fel se găsesc cu grămada pe mapamond. Or, rostul unei organizații și chiar al unui cult este acela de a oferi siguranță doctrinară bisericilor și de a se asigura că ele sunt slujite de oameni integri din punct de vedere moral și spiritual.
Cred că în Cultul Penticostal există exact atâta autonomie câtă e nevoie pentru ca o biserică să poată să funcționeze nestingherită și să-și poată urma obiectivele spirituale într-un cadru sănătos din punct de vedere moral și spiritual. Singurele limitări ale autonomiei sunt menite să conserve valorile scripturale care de altfel condiționează mântuirea și apropierea de Dumnezeu.
Aici, la capitolul AUTONOMIE a bisericii locale în cadrul Cultului Penticostal, dl. Ceuță a greșit amarnic… Dacă ar fi fost bine intenționat ar fi putut să se informeze puțin înainte de a prezenta ca un cunoscător, lucruri pe care în realitate nu le cunoaște… Dar cât trăim, tot învățăm…