Steaua lui David și marea conjuncție Doina Bejenaru

„Dumnezeu, da, Dumnezeu, Domnul, vorbește și cheamă pământul de la răsăritul soarelui până la asfințitul lui”. Psalmul 50:1

Este vădită strădania crescândă a lumii seculare de a-L scoate pe Dumnezeu din conștiința oamenilor; una din metodele folosite de dușmanii lui Cristos în această luptă oarbă, fiind aceea de a elimina din viața publică toate simbolurile care mai amintesc omului pierdut în păcate de venirea în lumea noastră a Celui născut în iesle-n Betleem.

Însă în aceste zile de sfârșit de an zbuciumat am fost încă o dată uimit de nemărginita înțelepciune a Dumnezeului veșnic! În providența Sa, Dumnezeu a făcut ca, în ciuda atitudinii ostile față de valorile creștine a mass-media, cea care alimentează o ură înverșunată împotriva a tot ce are de-a face cu creștinismul, tocmai prin intermediul știrilor, a canalelor de televiziune să răsune în aceste zile în casele oamenilor de pe întreg mapamondul o știre, cea despre ‘marea conjuncție a planetelor Jupiter și Saturn’. Zile la rând în preajma solstițiului de iarnă din acest an au fost difuzate imagini cu cei doi aștri, imagini însoțite de comentarii ca: „după Evanghelia lui Matei” sau „potrivit relatării Bibliei” care vorbește de o stea călăuzitoare… Știrea a făcut înconjurul lumii. S-au emis tot felul de ipoteze pro și contra, mulți specialiști admițând fenomenul, care se repetă la câteva sute de ani, ca posibila „Stea a lui David” după care s-au orientat magii.

Dar, în timp ce părerile oamenilor de știință sunt împărțite, pentru un credincios este absolut irelevant ipoteza cui este mai aproape de realitatea petrecută cu două mii de ani în urmă acolo pe cerul de deasupra câmpiei Betleemului. Minunea este că, în ciuda tuturor împotrivirilor, la 2000 de ani de la nașterea Mântuitorului, Creatorul universului găsește încă metode menite să trezească conștiința adormită a omului. Dumnezeu care „vorbește când într-un fel, când într-altul”, a mai vorbit o dată! Întrebarea este: cine ia seama?!

Între timp ura din partea lumii împotriva a tot ce ține de Dumnezeu crește; iar dacă i-ar sta în putință, omul – coroana creațiunii lui Dumnezeu – ar ‘demola‘ nu numai edificii și simboluri creștine ci până și stelele (cum în mod ironic i s-a sugerat unui rebel care arunca o cruce de pe o catedrală, cu ocazia revoluției franceze de la sfârșitul secolului al 18-lea).

Noi însă, toți cei care am fost luminați de „Soarele care S-a coborât din înălțime”, să ne bucurăm, să Îi dăm slavă și să nu scăpăm nici o clipă din vedere faptul că pentru noi ce e mai bun urmează – revenirea Celui mult așteptat! EL vine pentru a ne lua la Sine „ca să fim totdeauna cu Domnul”. Cu Isus vom zbura printre stele. Vor rămâne în urmă planetele; și cei care le studiază evoluția; în timp ce noi vom străbate galaxii pentru a ne strânge acolo unde îngerii ne așteaptă. Abia atunci va avea loc marea conjuncție; când Mireasa se va uni cu Mirele iubit!

MARANATA! Vino, Doamne Isuse!

PS: Pentru că cerul Europei era acoperit de nori astfel că au fost puține locurile de unde s-a putut vedea fenomenul, astronomii vin cu vești liniștitoare pentru cei care au ratat evenimentul, dând asigurări că fenomenul se va repeta în anul 2080. Întrebarea este dacă va mai exista un 2080. Mult mai sigur e că „vor fi semne în cer”, semne prezise de singura sursă credibilă, Domnul Isus Cristos, semne care cu siguranța îi vor surprinde pe cei le vor studia; și în nebunia lor vor găsi o explicație la toate.

Dan Brancea, Olanda

//dooloust.net/4/2747536
%d blogeri au apreciat: