Venind spre casa de departe, la un semafor văd un grup de copii ieșind de la școală

Venind spre casa de departe, la un semafor văd un grup de copii ieșind de la școală, însă ce mi-a atras privirea a fost o fată vorbind la telefon.

Radia de fericire, din zâmbetul iei probabil dialoga cu o persoană dragă.

Gândul mi-a fugit la soția mea când eram la început, ore în șir stăteam la povești, iar în acel zâmbet mă vedeam pe mine. Câteva întrebări am avut în acel moment. „-Oare mai am acel zâmbet când vorbesc cu ea?

-Oare dragostea mea pentru ea a scăzut? A rămas la fel? Sau a crescut?
-Exista probabilitatea sa mă fi obișnuit cu dragostea?

-Să mă fi obișnuit eu cu dragostea Lui Dumnezeu pentru mine?

-Să nu mai caut cu asa ardoare cuvântul Lui?
-În timpul predicii sa caut ceasul in loc sa caut învățătură? -Să mi se pară mai interesant ritmul cântării de cât mesajul ei? -După 2 minute de rugăciune să mă ridic din cauza durerii genunchilor?”

Îmi doresc ca la toți ce citesc aceste rânduri împreună cu mine, să nu ne scadă dragostea pentru Domnul, sa nu rămână la fel, ci ma rog ca să crească din ce în ce mai mult.

Loading...