Un copil întors din poarta Locuinței Morților…

Din capul locului vreau să dau toată slava pentru această minune Celui care o merită, lui Isus Hristos. Noi oamenii suntem doar conductele prin care El toarnă, iar despărțiți de El nu putem face nimic. Îmi aduc aminte clar cum am intrat în salonul unde se afla un îngeraș de fetiță de vreo 2-3 anișori cu buzele uscate și cu ochii plânși. Mi s-a rupt sufletul de durere când întrebând de ce are buzele uscate mi s-a spus că nu-i pot da apă pentru că rinichii nu-i mai lucrează, ea fiind hidratată și hrănită doar prin perfuzii. Bunica îi umezea din când în cănd buzele cu apă, iar uneori copilul se zbătea și dorea să smulgă toate furtunașele care fusese băgate în corpul ei. Fusese un copil perfect sănătos până când, într-o zi, a căzut brusc din picioare, a fost dusă la spital unde au aflat că rinichii i-au cedat din cauza unui microb. Erau multe șanse ca rinichii să-i rămână nefuncționali toată viața.

Însă acolo în salon L-am chemat pe Doctorul nostru Suprem. El s-a prezentat, iar micuța a fost atinsă de Mâna Lui. Slava lui Dumnezeu a umplut acel salon, cu toții am fost cuprinși de un mare fior, El era acolo, L-am simțit. Când am terminat rugăciunea i-am spus mamei un lucru: “Fetița este vindecată, analizele vor ieși foarte bine, iar toate furtunele care sunt băgate în burtica ei vor fi scoase!” Așa a și fost. Iar azi ne bucurăm de această minune și de sănătatea acestui îngeraș de fetiță. Când nu mai e nicio speranță la oameni, Isus Hristos este și va rămâne singura speranță!

Cu prețuire,
Toni Berbece