Scutură-ți praful…

Când cineva se va ridica împotriva ta pentru a-ți critica alergarea pentru Hristos, scutură-ți praful de pe tălpi împotriva lui. Lasă-l să tușească în norul de praf de pe tălpile tale și vezi-ți de drum.

El merită doar praful tălpilor tale ca și companie. Nu merită vorbele tale, cum nici Irod nu a meritat niciun cuvânt de-al lui Hristos, tot cu “praf” l-a tratat și Domnul nostru pe acel batjocoritor.

Scutură-ți înaintea lor praful de pe tălpile care au alergat pe străzile pline de oameni rătăciți în întuneric, scutură-ți praful de pe tălpile care au alergat la oamenii flămânzi pe care nu-i vedea nimeni, scutură-ți praful de pe tălpile care au alergat în casa bolnavului, în casa văduvei și a orfanului.

Lasă praful să-l judece pe cel care-și ține picioarele la înmuiat în ligheanul leneviei, al aroganței și al batjocurii. Nu-ți obosi inima, mintea și gura, lasă praful umblării tale cu Hristos să-i intre-n gură, poate că făcându-se tină, îi va vindeca limba bolnavă de ură cum Isus a vindecat cu tină ochii orbului.

Nu-i permite Satanei să te oprească să mai aduni praf pe tălpile tale, pentru că atunci când nu mai ai praf pe tălpi ai pierdut căzând mai apoi în mândria celor care nu se “murdăresc” cu praful altora, cu praful umilinței și al slujirii celor neînsemnați.

La cât mai mult praf adunat pe tălpi, dragi creștini!

Cu prețuire,
Toni Berbece!

Loading...