Preotul Filon Popescu și soția sa se țin de mână, prin viață, de 7 decenii! La aproape 94 de ani, părintele nu lipsește de la slujbe

Nu degeaba se spune că omul sfințește locul! Este vorba care se potrivește atât de bine în cazul poveștii de viață a preotului Filon Popescu și a soției sale Constanța. Filon Popescu a fost hirotonit ca preot în 1950, anul în care și-a unit destinele cu soția sa. Viața le-a fost frumoasă împreună, au învins greutăți și lipsuri, și-au fost mereu aproape, au copii, nepoți și strănepoți care le umplu sufletele de bucurie. Cu toate că este pensionar și în ciuda faptului că nu mai vede aproape deloc, părintele Filon nu lipsește de la slujbe. „Câtă vreme pot merge, chiar dacă nu văd, cu ajutorul doamnei mele Constanța, merg la biserică, la slujbe. Stau la strană, cântăm amândoi, așa am făcut mereu. Sunt preot din 1950, dar sunt la pensie de câțiva ani buni”, a spus părintele Filon Popescu pentru Pagina Olteniei.

Într-o dimineață de ianuarie, în pragul casei din satul Andreești al comunei Vladimir, mama Constanța, soția preotului Filon Popescu, ne aștepta bucuroasă de oaspeți. Trecuse ceva vreme de când ne văzusem și le simțeam lipsa. Preoteasa este o femeie de o blândețe rară, așa a fost toată viața. Micuță, cu chipul zâmbitor și brăzdat de trecerea anilor, mama Constanța sau doamna preoteasă își primește întotdeauna oaspeții cu bucurie. Am intrat în casa în care părintele și soția sa au trait aproape toată viața. Părintele Filon, trecut de 93 de ani, cu părul nins și fața alba, puțin adus de spate, ne aștepta în mijlocul camerei dumnealor, zâmbăreț. Nu ne distinge chipurile, însă ne recunoaște glasurile și știa că venim să îi vedem. Revederea a fost emoționantă, căci de fiecare data când suntem în fața dumnealor, nu ne putem gândi decât la faptul că îi prețuim și îi admirăm, dorindu-le tot binele din lume! Sunt împreună de 70 de ani, au trecut prin multe, sunt olteni cu adevărat de poveste, senini la suflete, cu ochi în care li se vede bunătatea și blândețea, buni povestitori și sfătuitori.

94 de ani de viață și 70 de preoție

Filon Popescu va împlini 94 de ani pe 23 aprilie anul acesta, tot în acest an celebrând și 70 de ani de când a fost hirotonit preot. Își amintește și acum zilele începutului preoției, greutățile, dar mai ales părțile frumoase. Devenind preot, și-a îndeplinit un vis, dar mai ales l-a făcut fericit pe tatăl său, cantor bisericesc, foarte mândru. În primul an de preoție, Filon Popescu a slujit în Ardeal, într-o parohie din Harghita, acolo unde avea enoriași unguri. În facultate l-a avut ca profesor pe părintele Dumitru Stăniloaie, dar și pe fostul patriarh Iustin Moisescu. A avut ce învăța de la toți oamenii importanți pe care i-a întânit de-a lungul vieții. „Anii au trecut, cu bune și rele, ca la toată lumea. Acum nu mai văd aproape deloc. În perioada cât am fost diacon la Sibiu l-am cunoscut pe marele Teofil Pârâianu, unul dintre cei mai importanți duhovnici din țara noastră. El mi-a spus o data că atunci când mă simt rău, când sunt bolnav, să mă uit la alții, pentru că mereu există oameni care sunt mai bolnavi ca mine! Ducem ce ne dă Dumnezeu! Sunt nelipsit de la biserică chiar și acum. Merg cu ajutorul doamnei mele, Constanța, ea mă ține mereu de mână. Merg mai greu, bătrânețea, ce să fac, dacă merg mult, mi-e cam rău. Am aproape 94 de ani! De multe ori vine cineva să ne ia cu mașina, deși biserica nu este departe. Oamenii abia mă văd! Și eu țin la ei. Am trăit aici o viață”, a spus, zâmbind, părintele Filon Popescu.

Preoția ca vocație

Nu mai are putere să slujească la altar, însă în fiecare duminică și la sărbători, părintele Filon Popescu este în biserică. În comuna Vladimir a venit ca preot în 1961. A slujit o vreme la Negraia și Luncă, apoi a fost transferat la Andreești. De aici a ieșit la pensie. Vreme de 25 de ani a fost casier al Protoieriei Târgu Cărbunești. „Când m-au transferat aici, oamenii nu m-au primit cu așa multă căldură, căci fusesem trimis în locul unui preot bătrân, pensionar. Aveau dreptate și așa le-am zis mereu. Am avut răbdare și cu timpul au văzut cine sunt cu adevărat și m-au îndrăgit. (…) De când eram copil, cred cu tărie că Dumnezeu m-a ținut de mână! Prin oricâte treci, trebuie să ai credința în Dumnezeu și va fi bine. Este un proverb nemțesc pe care l-am auzit în tinerețe: orice rău aduce un bine-este foarte adevărat. Am trăit și vremuri zbuciumate, mereu mă rog la Dumnezeu. Știe El ce face cu noi. Am o viață împlinită, avem copii, nepoți și strănepoți”, a afirmat părintele Filon.

Preoteasa Constanța și părintele Filon s-au iubit și respectat toată viața, își poartă mereu de grijă, au pus mereu preț pe înțelegere și comunicare, pe devotament și dăruire și doar moartea îi va despărți! Părintele Filon este exemplul omului care a ales preoția pentru că aceasta a fost vocația-chemarea lui. Dacă nu ar putea merge la biserică, la slujbe, nu s–ar simți întreg, spune. „Am noroc mare și cu părintele Dorel Mănescu, un om extraordinar de bun. Mereu are grijă de mine și de doamna mea. El este paroh aici, la Andreești, unde am slujit eu”, a declarat părintele Filon.

Sărutându-le mâinile, ne-am retras, îndreptându-ne spre Târgu-Jiu. Mama Constanța ne-a condus până la poartă și nu a intrat în curte până nu ne-am îndepărtat, făcându-ne cu mâna și zâmbind! Așa oameni mai rar întâlnești în viață și trebuie să îi prețuiești!

Sursa: Pagina Olteniei