Medic renumit: „Cand credincioșii se roagă, în lobii lor frontali a fost identificată o activitate intensă, care nu exista la necredincioși”

Societatea de astazi este un haos dominat de incompenta pentru ca oamenii judeca in parametri comunisti in care au fost formati…

Prof. univ. George Litarczek, in varsta de 92 de ani, s-a nascut in 1925 in SUA, la Boston, dar a studiat si lucrat in Romania, unde a intemeiat specialitatea anestezie terapie-intensiva. Prin mana lui au trecut nu numai puternicii Romaniei, de la Elena Ceauseascu si Gheorghe Gheorghiu Dej, ci si straini, precum fratele lui Kim Ir-sen.

Prof. univ. Litarczek ne-a vorbit intr-un interviu despre problemele societatii romanesti, ale sistemului sanitar, despre interventia de la Colectiv, dar si despre relatia dintre medicina si credinta:

“Nu il salvezi numai cu medicina, ci si cu psihicul, trebuie sa-l faci sa lupte. Iar psihicul are nevoie de credinta. Cand traiesti extracorporalizarea, nu te mai poti indoi ca esti carcasa care tine de materialitate si esti om prin starea de constienta umana care nu poate fi definita in termenii actuali ai stiintei. (…) Dumnezeu lucreaza cu minuni precum Hristos. Dumnezeu iti creeaza oportunitati.”

Traim vremuri in care medicii pleaca pe capete din Romania, unde vad cu ochii. Dvs, desi nascut in SUA si cetatean american, ati ramas in Romania in cea mai crunta perioada din istoria noastra recenta, adica dupa 1945. De ce?

Da, am dubla cetatenie. Pe deasupra sunt si de origine germana. Si, totusi, chiar fara a fi membru de partid, la Elias le-am dat anestezie lui Gheorghiu Dej si altor “capete incoronate”. Am intrat in partid abia in 1973, cand mi s-a spus ca altfel nu pot fi profesor universitar. Eram deja conferentiar.

Ati fost si pacient in sistemul sanitar din Romania?

Da. Acum 10 ani si mai recent. Fiul meu a suferit o operatie mare, e adevarat dupa chimioterapie facuta la Viena. Dar chirurgia aici a fost facuta.

Nu neaparat cu ea, ci cu faptul ca e facuta si din banii publici cu care ar putea fi construite spitale.
Religia e si ea o doctorie. Se ocupa de suflete. Cand credinciosii se roaga, in lobii lor frontali a fost identificata o activitate intensa, care nu exista la necredinciosi.

Bolnavul care spune ca moare chiar moare. Pentru ca el crede ca moare. Nu il salvezi numai cu medicina, ci si cu psihicul, trebuie sa-l faci sa lupte. Iar psihicul are nevoie de credinta. Eu sunt credincios si in toata viata mea am fost ajutat pentru ceea ce m-am rugat.

Depinde de rugaciunea medicului sau a pacientului?

Depinde de Dumnezeul bolnavului, de cat crede el. Toata imunitatea organismului tine de credinta. Universul nu functioneaza fara Dumnezeu. El exista nu numai in creierul omului.

Eu am avut traire de despartire in doua. La doua saptamani dupa operatia de acum 10 ani, am facut o hemoragie secundara cu trei litri de sange pierdut, si in sala de operatie ma vedeam pe mine si intreaga interventie din tavan. Le-am descris apoi exact ce faceau fiecare. Carcasa mea era pe masa.
Si cand traiesti extracorporalizarea, nu te mai poti indoi ca esti carcasa care tine de materialitate si esti om prin starea de constienta umana care nu poate fi definita in termenii actuali ai stiintei. Adica sufletul si memoria din el. Creierul e doar in interfata.

Si amnezia?

Nu sufletul uita, ci mecanismul material, interfata nu mai functioneaza.

Ati experimentat miracole in cariera?

Dumnezeu nu lucreaza cu minuni precum Hristos. Dumnezeu iti creeaza oportunitati. Iti vine ajutorul de langa tine. Trece o ocazie si trebuie doar sa intinzi mana.

Sursa: tocmaiamaflat.com