Mărturie – Revelaţia Raiului şi a Iadului oferită la Şapte Tineri Columbieni (5)

A cincea mărturisire

Cuvântul Domnului ne spune: (Romani 6:23) “Fiindcă plata păcatului este moartea: dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viaţa veşnică ȋn Isus Hristos, Domnul nostru.”

Când ne cufundam spre iad, am experimentat durerea de a fi mort. Am fost foarte speriat şi plin de groază de tot ce am văzut în locul acela. A trebuit să realizez că acolo erau foarte, foarte, foare mulţi oameni care zbierau şi plângeau de durereile tortutilor.

Era o beznă totală, dar ȋn prezenţa Domnului întunericul dispărea. Am văzut mii şi mii de suflete care urlau cerşind milă şi ȋndurare. Ei ȋi strigau Domnului şi se rugau de El să-i scoată afară din locul acela. Am suferit şi noi, mai ales văzând cât de mult Îl chinuia pe Domnul când ȋi vedea pe ei toţi.

Mulţi stigau către Domnul să-i scoată afară de acolo măcar pentru o secundă sau un minut. Atunci Domnul îi întreba: “De ce vreţi să ieşiţi afară de aici?” Ei răspundeau: “Pentru că vrem să ne pocăim! Vrem să ne căim şi să fim salvaţi!” Însă pentru ei era prea târziu.

Dragi oameni care citiţi şi ascultaţi la mine acum – ASTĂZI şi acum aveţi ocazia să vă alegeţi destinaţia voastră veşnică. Ori ȋţi alegi locul veşnic oferit de salvarea prin Isus Hristos (raiul) ori te duci automat ȋn locul de condamnare veşnică (iadul)!

Noi am mers mai departe şi am observat că podeaua pe care mergeam era distrusă de foc – din ea ţâşnea mizerie şi foc. Un miros teribil de ȋmpuţiciune umplea tot locul. Din cauza mirosului şi ţipetelor ne simţeam ȋngrozitor de rău şi ne venea să vomităm.

Deja de la depărtare am văzut un bărbat care era băgat pâna la mijloc într-un cazan care ardea cu noroi. Ori de câte ori bărbatul ȋncerca să-şi scoată braţul afară, carnea de pe oase îi cădea jos în noroiul fierbinte.

În interiorul scheletului său am putut vedea o ceaţă de culoare cenuşie – şi L-am întrebat pe Domnul ce era acea ceaţă (care se găsea ȋn interiorul fiecărei persone din iad). Domnul ne-a spus că era sufletul ţinut ostatec în trupul păcătos, după cum ne avertizează Biblia:

(Apocalipsa 14:11) “Şi fumul chinului lor se suie în sus ȋn vecii vecilor. Şi nici ziua, nici noaptea nu au odihnă cei ce se închină fiarei şi icoanei ei, şi oricine primeşte semnul numelui ei!”

Atunci am început să înţelegem multe lucruri pe care le ignorasem pe pământ. Cel mai important mesaj de care am devenit conştienţi a fost, că viaţa pe care o trăim pe pământ determină locul unde ne vom petrece veşnicia.

Mergând de mână cu Domnul am realizat că în iad sunt multe locuri unde se aplică diferite grade de tortură. Am ajuns într-un loc cu multe celule ȋn care erau chinuite sufletele. Ele erau torturate de mulţi demoni diferiţi ca aspect.

Demonii blestemau sufletele şi le ziceau: “Blestemat nenorocit, slăveşte-l pe satana! Slujeşte-i aşa cum i-ai servit şi pe pământ!” Sufletele sufereau groaznic din cauza viermilor, iar focul asemenea acidului le ardea tot corpul lor mort.

În interiorul unei celule am văzut doi oameni cu pumnale în mâini care se ȋnjunghiau. Unul din ei ȋi zbiera celuilalt: “Blestemat nenorocit! Din cauza ta sunt eu aici!

Tu m-ai făcut să vin aici, pentru că nu mi-ai spus adevărul şi nu m-ai lăsat să-L accept pe Domnul! Din cauza ta nu L-am acceptat! De multe ori am avut ocazia şi tu nu m-ai lăsat să-L accept! Din cauza asta mă aflu aici în chinuri zi şi noapte!”

Prin intermediul unei viziuni Domnul ne-a arătat cum ȋşi trăiseră viaţa pe pământ. I-am văzut pe cei doi într-un bar. Apoi ei au avut o neânţelegere şi au început să se bată. Amândoi erau deja beţi. Unul a luat o sticlă spartă iar celălalt a scos un cuţit.

S-au ȋnjunghiat cu acestea reciproc până când amândoi au fost răniţi mortal şi apoi au murit. Cei doi erau acum osândiţi să repete această şcenă pe vecie. Pe lângă aceasta mai erau chinuiţi şi de gândul că odată cândva pe pământ fuseseră prieteni buni şi se iubiseră ca doi fraţi.

Vreau să vă spun astăzi, că există numai un prieten adevărat, iar numele Lui este Isus din Nazaret! El este singurul prieten adevărat! El este prietenul credincios care se află lângă tine ȋn orice clipă!

Mergând mai departe, am văzut o femeie într-o celulă – ea se rostogolea prin noroiul de pe jos. Părul ei era încurcat şi murdar. În celulă cu ea mai era şi un şarpe mare şi gros. Acesta s-a apropiat de femeie, s-a încolăcit în jurul ei şi a ȋnceput să se introducă ȋn ea prin ceea ce odată fusese zona ei intimă.

Ea a fost forţată să întreţină contacte sexuale cu şarpele. Toţi bărbaţii şi femeile care erau acolo din cauza imoralităţii sexuale erau forţaţi să-şi repete faptele la infinit. Femeile erau forţate să practice aceasta cu astfel de şerpi ale căror corpuri erau acoperite ȋn ȋntregime cu nişte ţepi de 15 cm lungime.

Ori de câte ori şarpele intra înăuntrul femeii, acesta îi distrugea corpul. Ea urla către Domnul şi se ruga să-i ordone şarpelui să se oprească. Nu vroia să mai sufere ȋn asemenea mod. “Fă-l să se oprească! Nu o să mai fac aşa ceva niciodată! Te rog! Fă să ȋnceteze!” – astfel se ruga ea stăruitor de Domnul, timp în care şarpele intra ȋn ea, ȋi distrugea corpul şi o lua iar de la capăt!

Din cauza urletelor ei am încercat să ne astupăm urechile, dar şi aşa tot o puteam auzi. Am ȋncercat să ne astupăm urchile şi mai bine, dar nu a ajutat la nimic. Atunci I-am spus Domnului: “Te rugăm, Doamne! Nu vrem să mai vedem şi să auzim asta!

Te rog!“ Domnul ne-a spus: “Este necesar ca voi să vedeţi şi să auziţi aceste lucruri ca să le puteţi spune şi la ceilalţi oameni, deoarece oamenii Mei se distrug, poporul Meu ignoră adevărata mântuire şi drumul care duce spre salvare.“

Apoi am mers mai departe şi am văzut un lac uriaş de foc în care erau mii şi mii de oameni. Ei erau ȋn interiorul flăcărilor şi, deşi demoni zburau pe deasupra flăcărilor, făceau semne din mâini şi strigau după ajutor.

Aceşti demoni se foloseau de nişte suliţe, ale căror vârfuri aveau forma unui ‚S‘, ca să-i rănească pe oamenii din flăcări. Demonii ȋi blestemau şi ȋi batjocoreau, zicându-le: „Belstemat nenorocit! Acum trebuie să te ȋnchini lui satana! Laudă-l şi slăveşte-l aşa cum ai făcut şi pe pământ!“ Acolo erau mii şi mii de oameni. Ne era aşa de groază ȋncât am simţit că dacă Isus nu ar fi fost cu noi, am fi rămas acolo pe veci. Eram ȋngroziţi de ceea ce vedeam şi simţeam.

În depărtare am văzut un om care stătea în picioare şi suferea teribil. Deasupra lui zburau doi demoni care-l torturau. Ei ȋşi băgau suliţele aşa de adânc în corpul bărbatului, ȋncât ȋi scoteau coastele afară cu ele. Aceasta le dădea o satisfacţie enormă.

Domnul mi-a spus că omul mai era chinuit şi de grijile pe care şi le făcea din cauza familiei pe care o lăsase pe pământ. Bineânţeles că el nu vroia ca şi familia lui să ajungă în acelaşi loc de suferinţă. El ȋşi făcea reproşuri că nu le spusese de mântuirea prin Isus Hristos. Îl chinuia deoarece îşi amintea că familia lui auzise odată Evanghelia şi avusese atunci ocazia să se pocăiască.

El fusese o persoană importantă pentru familia lui, iar aceasta ar fi ascultat de el, dacă el ar fi reacţionat atunci ȋn mod corect la evanghelizare; ȋnsă el a hotărât atunci să ignore Evanghelia iar acum ȋşi făcea ȋn mod justificabil griji pentru soţia şi fiii lui. Chinul său exterior mergea şi mai departe, deoarece demonii ȋi tăiau braţul şi-l făceau să cadă ȋn mocirla ȋnflăcărată.

Apoi din cauza durerilor provocate de noroiul fierbinte el se zvârcolea ca un vierme dintr-o parte ȋntr-alta. Din cauza temperaturii extrem de mari, îi cădea carnea de pe oase şi apoi se mişca ca un şarpe încercând să iasă afară de acolo. Dar de fiecare dată când încerca să plece, demonii îl trăgeau înapoi şi se cufunda tot mai adânc în noroi.

Pe urmă am văzut o mulţime mare de demoni adunaţi într-un loc şi ceva mi-a atras atenţia. Am observat că unui demon îi lipsea o aripă. Atunci L-am întrebat pe Domnul: “Doamne, de ce-i lipseşte demonului o aripă?” Domnul a răspuns: “Demonul aceala a fost trimis cu o misiune pe pământ, pe care ȋnsă nu a ȋndeplinit-o, şi astfel a fost trimis de slujitorii lui Dumnezeu ȋnapoi ȋn iad.

Pe urmă a venit satana la el şi l-a pedepsit tăindu-i o aripă.” Atunci am înţeles că noi creştinii avem putere şi autoritate în numele lui Isus să scoatem demonii satanei şi să-i izgonim.

Drag prieten care citeşti şi ascultaţi aceste cuvinte acum. Această mărturie are menirea nu să te condamne, ci să te salveze. Ea vrea ca tu să te analizezi şi să poţi vedea în ce stare este inima ta înaintea Domnului. Şi ca tu să poţi să-ţi schimbi atitudinea şi comportamentul pentru a fi salvat şi nu pentru a fi condamnat.

Chiar acum, deschide-ţi inima înaintea Domnului şi mărturiseşte-ţi păcatele, astfel ȋncât dacă Domnul vine în acest moment, tu să poţi pleca cu El de pe pământ, şi să nu să mergi în locul acela de suferinţă unde este plânsul şi scrâşnirea dinţilor. Căci acolo vei înţelege, de ce Isus a plătit un preţ aşa de mare pe crucea de pe Golgota.

În iad am văzut mulţi oameni care nu ȋnţelegeau de ce erau acolo. Vieţile lor fuseseră atât de pline de activităţi, pe care nu le consideraseră a fi păcătoase. Dragă prietene, cercetează-te! Să nu crezi că minciuna, hoţia sau îngâmfarea nu sunt acţiuni rele! Toate acestea sunt păcate în ochii Domnului. Dragi fraţi, întoarceţi-vă pe calea sfinţeniei şi nu mai faceţi aceste lucruri! Vă transmit acest mesaj ca să renunţaţi să mai păcătuiţi şi astfel să puteţi să vă uitaţi la faţa Domnului.

Dumnezeu să te ajute.

Citeste continuarea Mărturie – Revelaţia Raiului şi a Iadului oferită la Şapte Tineri Columbieni (6)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

x

Check Also

Denzel Washington spune că citește Biblia în fiecare zi și are o experiență spirituală

Denzel Washington, a vorbit despre valorile sale creștine a asigurat că citește Biblia în fiecare ...