Mărturie – Revelaţia Raiului şi a Iadului oferită la Şapte Tineri Columbieni (2)

A doua mărturisire – Lupe

Dumnezeu să vă binecuvânteze fraţii mei iubiţi. Să citim Cuvântul Domnului din Psalmul 17:9:

“El a despărţit cerurile şi S-a coborât ȋn jos; nori negri erau sub picioarele Lui.”

Când Domnul mi-a întins mâna, L-am apucat şi am început să ne cufundăm prin tunel. În timp ce coboram în jos, tunelul devenea tot mai întunecos, până când nu am mai putut să-mi văd cealaltă mână.

Deodată am trecut pe lângă ceva negru care izbucnea şi fãcea zgomot. Întunericul era aşa de dens încât nu puteam găsi pereţii tunelului. Coborârea a fost atât de rapidă, încât am simţit că sufletul mi se separă de corp.

Cu cât ne cufundam mai adânc, cu atât simţeam şi mai intens un miros de putreziciune. Acesta se asemăna cu mirosul de carne stricată şi era din ce în ce mai greu de suportat. Atunci am auzit vocile a milioane şi milioane de suflete.

Ei strigau fără încetare, plângeau şi gemeau. Am fost aşa de înspăimântată că m-am întors la Domnul şi i-am spus: “Doamne, unde mă duci? Doamne, ai milă de mine! Te rog, ai milă de mine!” Domnul doar atâta mi-a spus: “Este necesar ca tu să vezi acestea, ca să poţi să le spui la toţi.”

Am continuat să mergem în jos prin acest tunel în formă de corn, până când am ajuns într-un loc unde era întuneric complet şi nu puteai vedea nimic. Până am ajuns acolo parcă am avut o perdea pusă pe ochi, şi deodată am văzut milioane şi milioane de flăcări.

Mai rău decât atât, am auzit multe ţipete de groază, dar nu am putut să văd pe nimeni. Îmi era foarte teamă şi am zis Domnului: “O, te rog, Doamne, ai milă de mine! O, te rog, Doamne, ai milă de mine! Nu mă duce în locul acela! Iartă-mă!” În tot timpul ăsta, nu mai credeam că sunt doar un spectator în iad, ci credeam că mi-a venit ziua judecăţii. Plină de groază şi tremurând necontenit stăteam în faţa Domnului Isus căci credeam că sosise sfârşitul vieţii mele.

Am continuat să mergem şi ne-am apropiat din ce în ce mai mult de o flacără care era ȋnaintea noastră; ea era foarte mare şi ardea cu o furie puternică. Încet ne-am cufundat mai adânc, apoi am văzut multe milioane de flăcări şi am auzit cum milioane şi milioane de suflete plângeau într-o singură voce.

Pe urmă am văzut o masă de lemn care nu putea fi arsă de foc. Pe ea părea că stau nişte sticle de bere. Acestea arătau înviorătoare, dar erau pline cu foc. Şi cum mă uitam eu la ele, deodată a apărut un bărbat.

Aproape toată carnea de pe el era distrusă, iar ce mai rămăsese din hainele lui era ori plin de noroi, ori ȋn flăcări. El ȋşi pierduse ochii, gura şi tot părul din cauza focului. Bărbatul mă putea vedea chiar dacă nu avea ochi. Vreau să vă spun că sufletul persoanei este acela care gândeşte, cugetă şi vede cu adevărat, şi nu corpul nostru natural.

Omul şi-a întins mâna subţire către Domnul şi a început să plângă zicând: “Doamne, ai milă de mine! Doamne, ai milă de mine! Sunt în suferinţe şi ard! Te rog, ai milă de mine şi ia-mă afară din locul ăsta!”. Domnul s-a uitat la el cu milă, cu regret şi deodată am simţit ceva cald în mâna mea. Imediat m-am uitat şi am văzut sânge, sângele lui Isus! Sânge curgea din mâinile Domnului când privea cum omul suferea în flăcări.

Atunci bărbatul şi-a întors privirea în direcţia mesei şi a început să meargă către sticle. A apucat una din sticle şi când a ridicat-o să bea, foc şi fum au ţâşnit afară din ea. Atunci şi-a lăsat capul pe spate şi a ţipat aşa cum nu am auzit niciodată în viaţa mea pe cineva strigând.

Plâsul lui era plin de durere şi amărăciune, şi totuşi intenţiona să bea şi restul din sticlă. Dar sticla era plină cu acid şi gâtul i-a fost distrus în întregime. Puteai să vezi cum acidul trece prin stomac şi îl răneşte.

Pe fruntea acestui bărbat era gravat numărul 666. Pe piept avea o placă făcută dintr-un metal care nu putea fi distrus nici de foc şi nici de viermi. Nişte litere erau scrise pe placă, dar noi nu le puteam înţelege. Însă Domnul, prin mila lui cea mare, ne-a dat tălmăcirea lor: “Sunt aici pentru că am fost un beţiv.” Bărbatul se ruga Domnului să-I fie milă de el, dar Cuvântul Domnului ne spune foarte clar:

(1Corinteni 6:9-10) “Nu vă ȋnşelaţi ȋn privinţa aceasta: nici curvarii, nici ȋnchinătorii la idoli, nici preacurvarii, nici malahii, nici sodomiţii, nici hoţii, nici cei lacomi, nici beţivii, nici defăimătorii, nici apucătorii nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu.”

Domnul mi-a arătat ca ȋntr-un film ultimele momente din viaţa acestui om pe pământ. Era ca şi cum aş fi văzut ultimele secunde dinaintea morţii lui pe un ecran mare de televizor. Pe bărbat ȋl chema Luis şi bea într-un bar. Acolo am văzut aceeaşi masă şi aceleaşi sticle pe ea.

În jurul mesei stăteau prietenii lui. (Vreau ȋnsă să vă spun că nu există decât un singur prieten cu adevărat şi numele Lui este ISUS HRISTOS. El este singurul prieten credincios). Luis bea şi prietenii lui erau deja beţi. Prietenul lui cel mai bun a luat spontan o sticlă de pe masă, i-a spart gâtul şi a început să-l ȋnjunghie pe Luis cu ea. Când a văzut că Luis era întins pe jos şi sângera, a luat-o la fugă. Cel mai trist lucru este că Luis a murit fără mântuirea prin Isus Hristos.

În mijlocul iadului şi a urletelor de dureri, L-am întrebat pe Domnul: “O, Doamne, te rog, spune-mi – Omul acesta te cunoştea? Ştia el de salvarea prin credinţa ȋn Tine?”

Domnul a răspuns ȋndurerat: “Da, Lupe, el M-a cunoscut şi M-a acceptat ca Salvator (Mântuitor), dar nu Mi-a slujit.” Atunci am simţit o frică şi mai mare. Luis plângea tare şi striga: “Doamne, mă doare! Mă doare! Te rog, fie-ţi milă de mine!” Apoi s-a pierdut ȋn flăcări.

Am mers mai departe – acest loc era enorm de mare şi înfiorător. Când ne-am apropiat de altă flacără, am zis către Domnul: “Doamne, nu! Te rog! Nu vreau să văd mai mult! Te implor să mă ierţi! Te rog, iartă-mă! Nu mai vreau să văd toate astea!” Am închis ochii să nu mai privesc, dar nu a avut nici un efect.

Cu ei ȋnchişi sau deschişi, puteam vedea totul ca mai ȋnainte. Această flacără a scăzut ȋncet din presiune şi am putut vedea o femeie. Ea era acoperită toată cu noroi care la rândul lui era plin de viermi. Femeia mai avea doar câteva fire de păr pe cap, iar mizeria plină de viermi de pe ea arăta ca o crustă coaptă.

Viermii ȋi mâncau din tot corpul şi ea striga: “Doamne, ai milă de mine! Doamne, ai milă de mine şi iartă-mă! Uită-te la mine! Mă doare rău! Ai milă de mine! Îndepărtează viermii ăştia! Nu mă lăsa în suferinţele astea, mă doare aşa de tare!”

Domnul se uita la ea îndurerat dar nu putea face nimic. Ţinându-L pe Domnul de mână puteam simţi durerea şi amărăciunea din inima Lui pentru toate sufletele pierdute care vor arde veşnic ȋn focul iadului.

Această femeie nu mai avea ochi, nici buze, dar totuşi putea să vadă şi să simtă; toate acele dureri le simţea chiar mai puternic. În mână avea o sticlă plină cu acid, dar ea credea că era parfum. Puteam să văd că era acid, şi de fiecare dată când se stropea, o ardea.

Cu toate acestea continua să-şi aplice acid pe tot corpul şi spunea că este un parfum scump. De asemenea credea că poartă un lanţ scump ȋn jurul gâtului, dar eu nu vedeam decât şerpi încolăciţi. Şi mai credea că poartă brăţări foarte scumpe, dar în realitate erau viermi în jur de 31 cm lungime care săpau furioşi în oasele ei.

Femeia zicea că numai bijuteriile ȋi mai rămăseseră, însă eu vedeam că trupul ȋi era acoperit tot de scorpioni şi viermi. Ea purta o placă aşa cum au toţi oamenii din iad. Pe placă scria: “Sunt aici din cauza furtului!”

Această femeie nu avea remuşcări pentru păcatele comise. Domnul a întrebat-o: “Magdalena, de ce eşti tu ȋn locul ăsta?” Ea a răspuns: “Nu m-a deranjat să fur de la alţii! Singurele lucruri care m-au interesat, au fost bijuteriile mele şi cum să am cât mai multe parfumuri scumpe. Nu mi-a păsat de la cine furam, important era să arăt bine!”

Ţineam mâna Lui Isus strânsă, ȋn timp ce mă uitam cum viermii ȋşi săpau găuri prin corpul ei. Magdalena s-a întors ca să privească ȋn altă parte. L-am întrebat pe Domnul iarăşi: “Doamne, această persoană Te-a cunoscut?” Şi Domnul a răspuns: “Da, ea M-a ştiut.” Magdalena a început să privească peste tot şi a spus: “Doamne, unde este femeia care mi-a vorbit despre Tine?

Unde este ea? Sunt aici în iad de 15 ani.” Oamenii din iad au o memorie intactă. Magdalena continua să întrebe: “Unde este acea femeie? Nu o pot vedea!” Eram conştientă că nu putea să-şi întoarcă corpul pentru că era înţepenită. Ea încerca să se întoarcă şi să privească în celelalte flăcări, ca să o găsească cu privirea pe femeia care ȋi vorbise despre Dumnezeu. Dar Domnul i-a răspuns: “Nu! Nu, Magdalena, ea nu este aici! Femeia care ţi-a vorbit despre Mine este ȋmpreună cu Mine ȋn Împărăţia Cerului!”

Când a auzit aceasta, s-a aruncat singură ȋn flacăra care o ardea acum şi mai tare. Pe placa de metal era scrisă condamnarea ei – “hoaţă”.

Doresc să citesc ȋmpreună cu voi Cuvântul Domnului din Vechiul Testament: “Şi atunci ȋn loc de miros plăcut va fi putoare; ȋn loc de brâu, o funie; ȋn loc de păr ȋncreţit, un cap pleşuv; ȋn loc de mantie largă, un sac strâmt; un semn de ȋnfierare, ȋn loc de frumuseţe.” (Isaia 3:24)

Mergând cu Domnul mai încolo, am văzut ȋn depărtare o coloană mare care era plină cu viermi. În jurul coloanei erau topogane făcute din metal roşu fierbinte. Deasupra acesteia era un panou mare şi luminat care se putea vedea peste tot. Pe acest panou scria: “Bun venit, tuturor mincinoşilor şi bârfitorilor!”

La capătul topoganului era un lac mic care fierbea cu pucioasă. Apoi am văzut o persoană dezbrăcată în pielea goală venind în jos pe topogan. În timp ce cobora pe topogan, pielea i se jupuia şi rămânea lipită de topogan. Iar când a aterizat ȋn lacul cu pucioasă, limba i s-a umflat aşa de rău ȋncât a explodat iar ȋn locul ei au apărut viermi. În felul acesta de-abia ȋncepeau durerile. Cuvântul lui Dumnezeu ne spune:

(Psalm 73:18-19) “Da, Tu-i pui ȋn locuri alunecoase, şi-i arunci ȋn prăpăd. Cum sunt nimiciţi ȋntr-o clipă! Sunt pierduţi, prăpădiţi printr-un sfârşit năpraznic.”

După ce am văzut toate acestea, am fost aduşi afară din iad. Vreu să vă spun tuturor că raiul şi iadul sunt chiar mai reale decât această lume naturală pe care o ştim noi. Dar, aici ȋn această lume trebuie să ne decidem, ȋn ce direcţie vrem să mergem – să ne petrecem veşnicia cu Isus sau să ardem ȋn iad.

Numai aici poţi decide direcţia în care vei merge. Să-ţi petreci veşnicia cu Isus, sau să arzi veşnic în iad. Domnul ne-a spus repetat: “Urmăriţi pacea cu toţi şi sfinţirea, fără care nimeni nu va vedea pe Domnul.” (Evrei 12:14) De aceea vă spun şi eu acelaşi lucru acum: “Fără sfinţenie nu puteţi să-L vedeţi pe Domnul!”

Dumnezeu să vă ajute.

Citeste continuarea Mărturie – Revelaţia Raiului şi a Iadului oferită la Şapte Tineri Columbieni (3)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

x

Check Also

Un pastor sa deghizat in cerșetor iata reactia AȘA zisilor crestini

Pastorul american Jeremiah Stepeek s-a mascat intr-un cersetor murdar si s-a dus la serviciul divin ...