Mărturie – Revelaţia Raiului şi a Iadului oferită la Şapte Tineri Columbieni (1)

Prima marturisite

Era un om bogat, care se îmbrăca în porfiră şi in subţire; şi ȋn fiecare zi ducea o viaţă plină de veselie şi strălucire.  La uşa lui zăcea un sărac, numit Lazăr, plin de bube. Şi dorea mult să se sature cu firimiturile, care cădeau de la masa bogatului; până şi câinii veneau şi-i lingeau bubele.

Cu vremea săracul a murit; şi a fost dus de ȋngeri ȋn sânul lui Avraam.  A murit şi bogatul, şi l-au ȋngropat. Pe când era el ȋn Locuinţa morţilor, ȋn chinuri, şi-a ridicat ochii ȋn sus, a văzut de departe pe Avraam, şi pe Lazăr ȋn sânul lui, şi a strigat:

„Părinte Avraame, fie-ţi milă de mine, şi trimite pe Lazăr să-şi moaie vârful degetului ȋn apă şi să-mi răcorească limba; căci grozav sunt chinuit ȋn văpaia aceasta.”  „Fiule”, i-a răspuns Avraam, „adu-ţi aminte, că ȋn viaţa ta, tu ţi-ai luat lucrurile bune, şi Lazăr şi-a luat pe cele rele; acum aici, el este mângâiat, iar tu eşti chinuit.

Pe lângă toate acestea, ȋntre noi şi ȋntre voi este o prăpastie mare, aşa ca cei ce ar vrea să treacă de aici la voi, sau de acolo la noi, să nu poată.”  Bogatul a zis: „Rogu-te dar, părinte Avraame, să timiţi pe Lazăr ȋn casa tatălui meu; căci am cinci fraţi, şi să le adeverească aceste lucruri, ca să nu vină şi ei ȋn acest loc de chin.”

Avraam a răspuns: „Au pe Moise şi pe prooroci; să asculte de ei.”  „Nu, părinte Avraame”, a zis el; „ci dacă se va duce la ei cineva din morţi, se vor pocăi.”  Şi Avraam i-a răspuns: „Dacă nu ascultă pe Moise şi pe prooroci, nu vor crede nici dacă ar ȋnvia cineva din morţi.”

Biblia, care este Cuvântul lui Dumnezeu, este foarte clară când ne vorbeşte despre subiectul Raiului şi al iadului. În acest pasaj am citit că Domnul ne vorbeşte despre două locuri total diferite. Raiul şi iadul, cei salvaţi şi cei condamnaţi.

Acolo nu este un loc intermediar, de mijloc. Purgatoriul sau pragul iadului, despre care uni zic (ȋn mod eronat) că omul ar sta acolo pentru un timp după ce a fost luat de pe pământ, ca apoi să meargă de aolo în Rai, nu există. Biblia este foarte lămuritoare în această privinţă.

(11 aprilie 1995)

Dumnezeu ne-a arătat o viziune care ne-a schimbat complet traiectoria vieţii noastre. Eram la începutul vieţii noastre creştine şi vroiam să-L cunoaştem mai mult pe Dumnezeu şi Cuvântul Lui. Suntem şapte tineri cărora Dumnezeu le-a dăruit marea cinste şi responsabilitatea de a împărţii această revelaţie cu lumea.

Totul a început în jurul orei 10. Noi tocmai ne rugasem şi ne pregăteam să mergem afară la un picnic mai târziu în ziua respectivă. Deodată în jurul orei 10, o lumină albă şi foarte puternică a strălucit prin fereastra camerei în care ne aflam. Când această lumină a apărut, toţi am început să vorbim în alte limbi şi am fost botezaţi cu Duhul Sfânt.

În momentul acela eram foarte uimiţi şi fascinaţi de lucrurile pe care le vedeam. Întreaga cameră s-a umplut de o lumină glorioasă. Lumina era mult mai puternică decât lumina soarelui. În mijlocul luminii erau o mulţime de îngeri îmbrăcaţi în alb. Aceşti îngeri arătau foarte bine, erau frumoşi şi înalţi.

Dar în mijlocul îngerilor am văzut ceva uimitor, în mijlocul lor era silueta unui om. Aceasta era deosebită, era o fiinţă specială, era un bărbat îmbrăcat în mantie albă şi robă. Părul lui era ca firele de aur. Din cauza strălucirii nu I-am putut vedea faţa. Dar am putut vedea că în jurul pieptului era încins cu o curea de aur pe care scria: „REGELE REGILOR ŞI DOMNUL DOMNILOR”.

În picioare avea sandale de aur curat şi frumuseţea lui era fără egal. Fiind prezenţi în faţa bărbatului, imediat toţi am căzut în genunchi şi L-am auzit vorbind. Era ceva special şi minunat. Fiecare cuvânt ne-a pătruns inimile ca o sabie cu două tăişuri. Cuvântul lui Dumnezeu în Evrei ne spune:

(Evrei 4:12) „Căci Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi lucrător, mai tăietor decât orice sabie cu două tăişuri: pătrunde până acolo că desparte sufletul şi duhul, încheieturile şi măduva, judecă simţurile şi gândurile inimii.”

El ne-a vorbit simplu, dar cu cuvinte foarte puternice. Ne-a zis umrătoarele cuvinte: „Copiii Mei, nu vă speriaţi, Eu sunt Isus din Nazaret; am venit la voi ca să vă descopăr mistere, pe care voi va trebui apoi să le spuneţi naţiunilor, oraşelor, bisericilor şi oamenilor de pretutindeni. Unde vă voi spune Eu să vă duceţi, acolo vă veţi duce – şi unde vă voi spune Eu să nu mergeţi, acolo nu veţi merge.”

Sfânta Biblie ne spune în Vechiul Testament: „După aceea, voi turna Duhul Meu peste orice făptură; fiii şi fiicele voastre vor prooroci, bătrânii voştri vor visa visuri, şi tinerii voştri vor avea vedenii.” (Ioel 2:28) Acestea sunt semnele vremurilor de sfârşit, pe care Dumnezeu le-a pregătit pentru întreaga lume.

Apoi s-a ȋntâmplat ceva ciudat. O rocă a apărut în mijlocul camerei, şi Domnul, care era printre noi, ne-a zis să ne urcăm pe rocă. Roca se afla la aproximativ 20 de centimetri deasupra podelei; şi deodată o gaură mare s-a deschis în rocă.

Aceasta arăta ca o peşteră mare, groaznică şi ȋntunecată. Imediat am fost ȋn gaura acestei roci şi am ȋnceput să ne cufundăm din ce ȋn ce mai adânc. În timp ce eram transportaţi ȋn interiorul pământului, puteam observa ȋn jurul nostru doar beznă totală.

În ȋntunericul acela ne era foarte frică şi am zis Domnului: „Doamne, noi nu vrem să mergem acolo! Te rugăm, nu ne duce acolo, Doamne! Te rugăm, scoate-ne iar afară de aici!” Iar Domnul cu o voce liniştitoare şi plină de compasiune a spus: „Această experienţă este necesară, pentru ca voi să vedeţi şi să puteţi să spuneţi şi altora ce aţi văzut.”

În curând ne-am aflat ȋntr-un tunel care avea o formă ca un corn şi am început să vedem umbre, demoni şi figuri care se mişcau dintr-un loc într-altul. Continuam să ne cufundăm şi mai adânc. După câteva secunde am simţit o goliciune şi o teamă şi mai mare.

Imediat am ajuns ȋn faţa unor porţi care duceau spre nişte peşteri ȋn formă de labirint. Noi nu am vrut să intrăm înăuntru pentru că am simţit un miros teribil şi o căldură sufocantă.

Totuşi am avansat şi am văzut lucruri înspăimântătoare şi imagini ȋngrozitoare. Tot ce am văzut acolo era cuprins de flăcări, iar în mijlocul flăcărilor erau corpurile a mii şi mii de oameni. Ei sufereau chinuri teribile ȋn ele. Priveliştea era atât de înspăimântătoare şi groaznică, ȋncât nici nu vroiam să ne uităm la ceea ce vedeam.

Iadul era împărţit în diferite secţiuni de tortură şi chinuri. Una dintre primele secţiuni pe care Domnul ne-a permis să o vedem, a fost (ceea ce am numit noi) „Valea Cazanelor”.

Acolo erau milioane de cazane. Aceste cazane erau ȋngropate până la margini ȋn pământ şi fiecare era plin cu lavă fierbinte. În interiorul fiecărui cazan era un suflet, adică sufletul unui om care odată cu moartea sa pe pământ a fost condamnat la iad.

De îndată ce sufletele acestea L-au văzut pe Domnul au început să strige şi să ţipe: „Doamne, ai milă de noi!”, „Doamne, dă-mi o şansă să ies afară de aici!”, „Doamne, scoate-mă afară şi o să spun întregii lumi că acest loc este absolut real!” Dar Domnul nici nu s-a uitat la ei. Acolo erau milioane de oameni tineri, bărbaţi şi femei. Am mai văzut acolo şi homosexuali şi beţivi în chinuri. Toţi aceşti oameni urlau de chinuri.

Eram şocaţi să privim cât de distruse erau corpurile lor. Viermii intrau şi ieşeau prin orbitele goale ale ochilor, urechilor şi gurii, şi le perforau corpul dintr-o parte într-alta. Astfel am văzut Cuvântul lui Dumnezeu din Vechiul Testament, cartea Isaia, ȋmplinit:

(Isaia 66:24) „Şi când vor ieşi, vor vedea trupurile moarte ale oamenilor care s-au răzvrătit ȋmpotriva Mea; căci viermele lor nu va muri şi focul lor nu se va stinge; şi vor fi o pricină de groază pentru orice făptură.”

Aceeaşi realitate este descrisă de Domnul Isus, Fiul lui Dumnezeu, şi ȋn Noul Testament, astfel: “Dacă mâna ta te face să cazi ȋn păcat, taie-o; este mai bine pentru tine să intri ciung ȋn viaţă, decât să ai două mâini, şi să mergi ȋn gheenă, ȋn focul care nu se stinge, unde viermele lor nu moare, şi focul nu se stinge.” (Marcu 9:43-44)

Eram toţi îngroziţi de lucrurile pe care le priveam. Am observat flăcări care erau ȋnalte de 2-3 metri. În interiorul fiecărei astfel de flăcări se afla sufletul unei persoane care murise şi fusese condamnată la iad.

Domnul ne-a permis să privim mai de aproape pe un om care era în interiorul unui astfel de cazan. El tocmai se ȋntorcea, iar bucăţile de piele şi de carne de pe faţă îi cădeau jos. Acesta L-a privit pe Domnul atent, apoi a ȋnceput să-L strige pe Isus. El a zis: “Doamne, ai milă! Doamne, mai dă-mi o şansă! Doamne, scoate-mă afară din locul ăsta!” Dar Domnul Isus nici măcar nu a vrut să-l privească, ba mai mult, chiar i-a ȋntors spatele.

Când Isus a făcut aceasta, omul a început să înjure şi să-L blesteme pe Domnul. Acesta era John Lennon, unul din membrii grupului de muzică satanică Beatles. John Lennon a fost un om care şi-a bătut joc de Domnul şi râdea de El când trăia. El zicea că creştinismul o să dispară şi Isus Hristos o să fie uitat de toţi oamenii. În ciuda afirmaţiilor sale de pe atunci, acest bărbat este astăzi în iad şi Isus Hristos este viu!!! Iar creştinismul încă nu a dispărut. Slăvit să fie Domnul!

Mergând mai departe pe marginea acelui loc, ne uitam cum sufletele întindeau mâinile în sus către noi şi se rugau de Isus să se ȋndure de ei. ÎL rugau să-i scoată afară de acolo. Dar Domnul nici nu a avut tendinţa să se uita la ei.

În continuare Domnul ne-a arătat alte secţiuni ale iadului. Am ajuns în partea cea mai cumplită şi înfricoşătoare a iadului, unde aveau loc cele mai cumplite torturi – aici era centrul iadului. Torturile erau aşa de mari, încât nu se pot spune sau exprima în cuvinte. Toţi oamenii care erau aici, L-au cunoscut pe Isus şi au ştiut Cuvântul lui Dumnezeu. Aici erau pastori, preoţi, evanghelişti, misionari şi toţi cei care odată L-au acceptat pe Isus şi au ştiut adevărul, dar care au trăit o viaţă dublă.

Acolo mai erau de asemenea şi cei care nu L-au mai urmat pe Isus. Sufletele lor erau de o mie de ori mai chinuite decât ale celorlaltora. Ei strigau şi-L rugau pe Domnul să fie îndurător.

Dar Cuvântul Domnului ne spune ȋn Noul Testament: „Căci, dacă păcătuim cu voia, după ce am primit cunoştinţa adevărului, nu mai rămâne nici o jertfă pentru păcate, ci doar o aşteptare ȋnfricoşată a judecăţii, şi văpaia unui foc, care va mistui pe cei răzvrătiţi.” (Evrei 10:26-27)

Am văzut acolo şi suflete care ţinuseră post, cântaseră în biserică şi ȋşi ridicaseră mâinile către Domnul, dar acasă trăiseră în păcat, curvie, adulter, minciună şi hoţie. Noi nu putem să-L minţim pe Dumnezeu.

Biblia ne spune în Noul Testament: “Cui i s-a dat mult, i se va cere mult; şi cui i s-a ȋncredinţat mult, i se va cere mai mult.” (Luca 12:48)

Pe urmă Dumnezeu ne-a dat voie să vedem două femei care au fost creştine când trăiau pe pământ, dar care totuşi nu au trăit o viaţă dreaptă în faţa Domnului. Una zicea către cealaltă: “Tu, fiinţă blestemată şi rea! Este numai vina ta că sunt acum în locul ăsta! Tu nu m-ai învăţat o evanghelie a SFINŢENIEI (Biblia)! Şi pentru că nu mi-ai spus adevărul sunt eu acum în iad!” Ele îşi spuneau astfel de cuvinte în mijlocul focului, şi se duşmăneau – pentru că ȋn iad nu este dragoste, milă şi iertare.

În locul acela erau mii de suflete care au ştiut Cuvântul Domnului, dar ale căror vieţi nu au fost curate înaintea lui Dumnezeu.” “Nu te poţi juca nici cu Dumnezeu şi nici cu flăcările iadului”, a zis Domnul. Apoi ne-a mai spus: “Copiii mei, toată suferinţa şi torturile pe care trebuie să le sufere un om pe pământ, nu sunt nimic ȋn comparaţie cu suferinţele pe care trebuie să le suporte chiar şi un suflet aflat ȋntr-una dintre cele mai puţin chinuitoare zone ale iadului.”

Dacă în iad este atât de groaznic pentru cei ce suferă mai puţin, cu cât mai ȋngrozitor trebuie să fie pentru cei care sunt în mijlocul iadului, şi care odată au ştiut Cuvântul lui Dumnezeu, dar s-au depărtat de El. Atunci Domnul ne-a spus că ne putem juca cu focul pe pământ, dar niciodată cu focul iadului.

Am continuat să mergem prin alte locuri cu Domnul şi El ne-a arătat mulţi oameni diferiţi. Am văzut că oamenii erau supuşi la aproximativ şase feluri de torturi. Acolo existau suflete care erau torturate de demoni prin cele mai diferite metode.

O altă pedeapsă teribilă care îi chinuia pe oameni era propria lor conştiinţă, care le spunea: “Adu-ţi aminte ce ţi s-a predicat. Gândeşte-te la ceea ce ai auzit din Cuvântul lui Dumnezeu. Nu uita cum ai râs de creştini, când ţi-au spus despre iad…”

Conştiinţa ȋi chinuia şi viermii nu-i lăsau în pace – ȋn timp ce focul mistuitor care-i ardea, era de mii şi mii de ori mai fierbinte decât focul pe care-l ştim noi pe pământ. Toate acestea reprezintă răsplata pe care diavolul o are pregătită pentru cei care umblă pe căile lui şi-l urmează pe el, fie că o fac conştient sau inconştient.

Cuvântul Domnului ne spune în Noul Testament: “Dar cât despre fricoşi, necredincioşi, scârboşi, ucigaşi, curvari, vrăjitori, ȋnchinători la idoli, şi toţi mincinoşii, partea lor este ȋn iazul, care arde cu foc şi cu pucioasă, adică moartea a doua.” (Apocalipsa 21:8)

După aceea Domnul ne-a arătat un bărbat care omorâse şase oameni.Toţi şase erau acum în jurul lui şi-i strigau: “Este vina ta că noi toţi suntem în locul ăsta! Vina ta!”. Criminalul încerca permanent să ȋşi astupe urechile pentru că nu vroia să-i mai audă; dar nu reuşea, deoarece în iad toate simţurile sunt mult mai senzitive.

Toate sufletele din iad suferă de o sete acută, care nu poate fi satisfăcută sub nici o formă – aşa cum ne relatează şi parabola despre săracul Lazăr şi bogatul nemilostiv din Luca 16:19-31. În versetul 24 aflăm că bogatul s-a rugat să primească măcar şi

numai o picătură de apă – el s-ar fi bucurat şi de aceasta.

Cuvântul lui Dumnezeu ne spune în Vechiul Testament: “Pâraiele Edomului se vor preface ȋn smoală, şi pulberea lui ȋn pucioasă; da, ţara lui va fi ca smoala care arde.”

(Isaia 34:9)

În acea zonă a iadului sufletele se aflau în mijlocul focului. Ele vedeau prin imagini ȋnşelătoare râuri cristaline, care când încercau să bea din ele, se transformau în foc. Ele vedeau pomi cu fructe din care curgea apă, dar când încercau să apuce fructele îşi ardeau mâinile şi demonii le batjocoreau şi râdeau de ele.

Apoi Dumnezeu ne-a dus într-un loc mult mai rău decât celelalte locuri pe care le văzusem deja. Acolo am văzut lacul de foc şi pucioasă. Într-o parte a lui era un lac mai mic. În lacul acela mic erau milioane şi milioane şi milioane de suflete, care urlau şi-L rugau pe Domnul să se ȋndure de ei. Ei ziceau cu glas tare: “Doamne, te rugăm! Scoate-ne afară de aici, măcar doar pentru un moment! Te rugăm, dă-ne posibiltatea să ieşim afară de aici!”. Domnul ȋnsă nu mai putea face nimic pentru ei, deoarece sentinţa fusese deja pronunţată.

Domnul ne-a permis să ne concentrăm atenţia asupra unui om care avea trupul pe jumătate scufundat în lacul de foc. Isus ne-a îngăduit să putem înţelege şi să ştim ce gândea el. Numele bărbatului era Mark. Ne-am cutremurat când am putut auzi gândurile sale şi ceea ce tocmai ȋşi spunea: “Aş da orice să fiu în locul vostru acum! Aş da orice să mă pot întoarce pe pământ, măcar pentru un minut! Nu mi-ar păsa dacă aş fi cel mai sărac, cel mai urât, cel mai bolnav sau cel mai nefericit om din lume. Aş da orice numai să mă pot întoarce înapoi! Să fiu numai un minut pe pământ!”

Domnul Isus mă ţinea de mână şi a răspuns gândurilor lui Mark: “Mark, de ce vrei tu să te ȋntorci măcar pentru un minut ȋnapoi pe pământ?”

Plângând şi cu vocea îndurerată i-a spus lui Isus: “Doamne! Aş da orice să mă întorc pe pământ pentru un singur motiv – CA SĂ MĂ POCĂIESC ŞI SĂ FIU SALVAT!”

Când Domnul a auzit cele spuse de Mark, am văzut sângele cum curgea din rănile lui Isus, şi lacrimile I-au umplut ochii când I-a spus: “Mark, pentru tine este deja prea tîrziu! Aşternut de viermi vei avea, şi viermii te vor acoperi.“ (Isaia 14:11) Când Domnul i-a spus aceste cuvinte, el s-a scufundat în lacul de foc pentru totdeauna. Este jalnic să vezi că aceste suflete nu mai au veşnic nici o speranţă. Numai noi, cei de pe pământ avem şansa să ne pocăim, să fim salvaţi şi să mergem în rai cu Domnul Isus Hristos.

Acum o las pe sora mea să continue această mărturisie despre vizita noastră ȋn iad. Vă mulţumesc.

Citește continuarea

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

x

Check Also

Un pastor sa deghizat in cerșetor iata reactia AȘA zisilor crestini

Pastorul american Jeremiah Stepeek s-a mascat intr-un cersetor murdar si s-a dus la serviciul divin ...