DUMNEZEU SE INDURA DE CINE-I PLACE, DUMNEZEU ESTE STAPAN SA ALEAGA

ROMANI 9:6-29

S-a zis Rebecii: Cel mare va fi robul celui mai mic, dupa cum este scris: Pe Iacov l-am iubit, iar pe Esau l-am urat Deci ce vom zice? Nu cumva este nedreptate la Dumnezeu? Nicidecum! Caci El a zis lui Moise: “Voi avea mila de cine – mi va placea sa am mila; si Ma voi indura de oricine-Mi va placea sa Ma indur”. Asadar, nu atarna nici de cine vrea, nici de cine alearga, ci de Dumnezeu care are mila, (Rom.9:12-16).

La temelia alegerii pe care o face Dumnezeu, este harul si intelepciunea Lui cea tainica, nepatrunsa de nici o minte omeneasca, sta atotcunoasterea Lui. Caci pe aceia, pe care i-a cunoscut mai dinainte, i-a si hotarat mai dinainte sa fie asemenea chipului Fiului Sau, pentru ca El sa fie cel Intai nascut dintre mai multi frati. Si pe aceia pe care i-a hotarat mai dinainte, i-a si chemat; si pe aceia pe care i-a chemat, i-a si socotit neprihaniti, si pe aceia pe care i-a socotit neprihaniti, i-a si proslavit, (Rom.8:29-30).

Dumnezeu poate sa priveasca si in sens invers, adica de la sfarsit spre inceput, de aceea poate sa spuna precis cum stau lucrurile si sa ia hotarari neintelese de mintea noastra.

Nu El randuieste pe cineva la rau, ci starea lui pacatoasa in care-i place sa stea. Cand ceva nu inteleg din Cuvantul si lucrarile lui Dumnezeu, sa raman linistit, si sa cred ca Dumnezeu e mult mai mare decat poate cuprinde mintea mea. Rebecii i s-a zis cu privire la cei doi fii: “Cel mare va fi rob celui mic”. “Cel mare”, inseamna – duhovniceste – ceea ce se vede mai mult, partea fizica: trupul, lucrurile de jos; aceasta parte va fi supusa “celui mai mic”, adica partea duhovniceasca, omul cel nou dinlauntrul credinciosului. Ap.Pavel spunea limpede, cand vorbea despre partea vazuta din fiinta lui: “Ma lupt cu pumnul, dar nu ca unul care loveste cu pumnul in vant.

Ci ma port aspru cu trupul meu, si-l tin in stapanire, ca nu cumva, dupa ce am propovaduit altora, eu insumi sa fiu lepadat”, (1 Cor.9:26-27). Sau: “Sa nu mai dati in stapanirea pacatului madularele voastre”, (Rom.6:13; Gal.5:24). Dupa cum este scris: “Pe Iacov l-am iubit, iar pe Esau l-am urat”. Nu Esau, ca faptura, era urat de Dumnezeu, ci viata lui traita in pacat. El umbla numai dupa lucrurile de jos, dupa poftele carnii, iar partea duhovniceasca (dreptul de intai nascut – (Gen.25:29-34), a vandut-o pentru satisfacerea acestor pofte. Cum stam noi, cei care zicem ca suntem urmasii Domnului Isus Christos, ca avem nasterea din nou (dreptul de intai nascut), fata de acest drept de intai nascut? Daca umblarea noastra dupa lucrurile de sus intrece umblarea noastra dupa lucrurile de jos, atunci nu suntem in situatia lui Esau. Sa ne cercetam fiecare cu toata seriozitatea si responsabilitatea, in privinta aceasta.

“Pe Iacov l-am iubit, iar pe Esau l-am urat”. Asa cum s-a spus, Dumnezeu nu ura fiintele create de El, ci duhurile straine care le stapanea si pacatul nascut din aceste duhuri. Nu Esau, ca om, era urat de Dumnezeu, ci duhul neascultarii de adevarul si voia lui Dumnezeu, care-l stapanea, iata ce ura Dumnezeu. Esau era fiul lui Isac si nepotul lui Avraam cel credincios. Despre Avraam citim in Sfanta Scriptura: Avraam a zis celui mai batran rob din casa lui: “Pune-ti, te rog, mana sub coapsa mea si te voi pune sa juri, pe Domnul, Dumnezeul cerului, ca nu vei lua fiului meu o nevasta dintre fetele canaanitilor in mijlocul carora locuiesc, ci te vei duce in tara si la rudele mele sa iei nevasta fiului meu Isaac”, (Gen.24:2-4). Dumnezeu nu voia ca slujitorul Sau si urmasii lui sa se amestece cu popoarele straine. Esau insa n-a ascultat de aceasta porunca dumnezeiasca, si s-a casatorit cu doua fete canaanite (Gen.28:8). Iacov insa a ascultat de Dumnezeu si a luat de nevasta din rudele parintilor sai.

Da, Dumnezeu Isi gaseste placerea in oamenii care-L asculta, si-i iubeste din pricina ascultarii. Neascultatorii sunt scosi din raiul (familia) lui Dumnezeu, ca primul om, Adam. “Pe Iacov l-am iubit, iar pe Esau l-am urat”. Deci ce vom zice? Nu cumva este nedreptate la Dumnezeu? “Nicidecum” – zice Pavel. Sa stim adevarul acesta bine: la Dumnezeu nu poate fi nedreptate. Dumnezeu este desavarsit in toate: in dreptate, in dragoste, in sfintenie, pentru ca El este Masura: Inceputul si Sfarsitul, si cuprinsul dintre ele. Dincolo de El nu mai este nimic.

Cei care sunt in Dumnezeu, sunt ca El: sfinti, drepti, adevar, lumina, etc. Domnul Isus Christos, Fiul lui Dumnezeu, S-a intrupat ca om nu numai sa plateasca pretul rascumpararii noastre, prin Jertfa Lui, ci si ca sa ne arate pe Dumnezeu Tatal in persoana Lui (Ioan 14:9-10). Crestin adevarat este numai omul care, prin nasterea din nou, seamana cu Dumnezeu. “Deci ce vom zice? Nu cumva este nedreptate la Dumnezeu? Nicidecum”.
Caci El a zis lui Moise: “Voi avea mila de oricine-Mi va placea sa am mila; si Ma voi indura de oricine-Mi va placea sa ma indur”. Fiii dreptatii dau dreptate lui Dumnezeu si-L vad drept in toate lucrarile Lui. Ei nu pun la indoiala nimic din tot ce vine de la El, chiar daca nu inteleg pentru un moment gandul Lui, ci se supun in smerenie cu incredere.

“Ma voi indura de oricine-Mi va placea sa Ma indur”. De cine-i place lui Dumnezeu sa se indure? Raspunsul ni-l da Sfanta Scriptura in toata limpezimea:
“Fiindca Dumnezeu a inchis pe toti oamenii in neascultare, ca sa aiba indurare de toti”, (Rom.11:32).
Da lui Dumnezeu Ii place sa se indure de toti. Dumnezeu cel viu este Mantuitorul tuturor oamenilor, si mai ales al celor credinciosi, (1 Tim.4:10). Dumnezeu doreste ca toti oamenii sa vina la pocainta si sa fie mantuiti, dar a lasat libera vointa omuli in sensu acesta. Domnul Isus a spus: “Daca voieste cineva sa vina dupa Mine, sa se lepede de sine, sa-si ia crucea in fiecare zi si sa Ma urmeze”. Daca voieste cineva, Dumnezeu nu mantuieste pe nimeni cu forta. Constringerea nu face parte din felul lui Dumnezeu de a fi. Vointa noastra decide. Cineva spunea: Diavolul voteaza pentru mine si Dumnezeu voteaza deasemenea pentru mine. Rezultatul alegerii depinde de votul meu.

Domnul Isus, care este Mantuitor pentru toti oamenii, nu va izgoni niciodata pe nimeni, care vine la El. Sa stim bine lucrul acesta. Harul mantuirii este in intregime al lui Dumnezeu si el nu este dat in urma vreunui merit al nostru, ci se da gratuit oricui vrea sa-l primeasca. Sa avem toata increderea in mila lui Dumnezeu, in harul Lui felurit, caci daca El Si-a inceput in noi lucrarea de mantuire si desavarsire, o va duce pana la capat. Sa invatam bine si limpede adevarul acesta: nu intelepciunea noastra, nu faptele noastre bune, nu alergarea noastra ci mila si harul lui Dumnezeu ne da mantuirea, caci “nu atarna nici de cine vrea, nici de cine alearga, ci de Dumnezeu care are mila”.
Si Dumnezeu Si-a aratat mila, dragostea si harul in lucrarea care s-a facut la Golgota.
Amin. Slavit sa fie Domnul!

MIHAI CIRITEL BY CAMPEANU CEZAR

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

x

Check Also

Un pastor sa deghizat in cerșetor iata reactia AȘA zisilor crestini

Pastorul american Jeremiah Stepeek s-a mascat intr-un cersetor murdar si s-a dus la serviciul divin ...