„DOMNILOR, AȚI UITAT DE DUMNEZEU!!” – Viorel Oprisan

Aseară a plouat. Slujba bisericii de afară n-a putut fi ținută, dar împreună cu un grup restrâns de frați, surori si copii ne-am retras în hala din apropiere ca să ne ferim de ploaie.

Și fiindcă așa fac de obicei creștinii, ne-am și rugat. Ne-am rugat pentru puterea de a rezista intenției tot mai clare de a se pune bisericii „piciorul pe gât”. Ne-am rugat pentru curajul necesar de a ne ridica, in eventualitatea că ni se va „cere” să stăm pe burta, culcați la pământ, fără aer. Am mulțumit Domnului pentru tăria unității noastre si ne-am bucurat de iubirea pe care a pus-o intre noi. Am trăit poate cel mai intens sfert de ceas din ultimul an.

Un gând însă devine tot mai clar in mintea mea: parcă totul, parcă toate țintesc deopotrivă spre Biserica lui Hristos. Parcă cineva stă pe tron și își propune un singur obiectiv: să nu se deschidă bisericile, să facem totul ca asta să nu se mai întâmple deloc, sau cât se poate de târziu.

Regia e pusă în scenă. „Să nu vorbim despre actorul din rolul principal! Să fim doar noi, fără El.”

Domnilor, ati uitat de Dumnezeu, dar piesa voastră s-a mai jucat!

Si niciodată, nimeni n-a putut si nu va putea să-L scoată pe Dumnezeu din scenă.