Ditrău, România și iubirea creștinească…

Cazul de la Ditrău ne arată încă o dată cât de necreștină este România noastră, chiar până în măduva ei, anume viața satului românesc. Să alungi tu din satul tău doi srilanchezi doar pentru că nu-ți place cum arată și că nu ești obinșnuit cu a lor culoare, este chiar revoltător.

Cazuri de ură rasială, “ură religioasă” și de alte feluri sunt foarte dese în România, mai ales în sate, unde cârciuma a devenit locul de unde sătenii se alimentează cu licoarea care le fură mințile, orice simțire și rațiune.

Mai grav este când preoții instigă la urmă, iar cu astfel de preoți a avut de a face și o echipă cu care colaborez pentru actele de caritate. Într-un sat în care merg des pentru a-i ajuta pe cei nevoiași un preot a venit cu mașina poliției și cu insignă de polițist amenințându-mi prietenii că dacă nu ies din satul său vor avea de a face cu el.

M-am dus să mă interesez ce și cum, iar când l-am întrebat pe primar dacă există un popă polițist la ei în sat mi-a zis că nici vorbă.

În alte sate/orașe, casa de cultură este direct legată cu parohia, iar dacă altcineva dorește să aibă acces la ea este întrebat mai întâi: “Ce religie ești?” Evident că lor nu le convine doar creștin, trebuie neapărat să le zici că ești de-un anumit fel, altfel nicio șansă.

O prietenă mi-a luat interviu pentru un proiect universitar despre Asociația Centru Creștin Profides, decanul facultății a întrebat ce fel de creștini suntem, iar pentru că s-a primit răspunsul simplu: “Doar creștini, ucenici ai lui Isus!” A fost refuzat interviul ei, o munca colosală de culegere de informații și de editare.

Și azi sunt sute de mii de români care cred că “pocăiții” sunt acei oameni dintr-o sectă care sting lumina și beau sânge, minciuni manipulatoare aruncate în popor prin anumiți preoți vâduți comuniștilor (nu generalizez – datorăm multe preoților care au ținut credința adevărată), pentru denigrarea celor care nu-și “turnau” frații de credință și care se închinau în ascuns pentru a nu fi controlați de securitate și arestați pentru credința lor sinceră.

Și azi sunt oameni care cred că Isus cu un “i” înseamnă măgar, și azi sunt oameni care îi urăsc pe cei care citesc Biblia Cornilescu, o traducere curată dăruită poporului de un călugăr “neautorizat”, un creștin independent de orice organizație.

România este din păcate încă prizoniera discriminării rasiale și religioase. Ceea ce la 30 de ani după Revoluție nu ar trebui să mai fie. Și repet, cel mai grav este când ura și vrajba sunt sădite de anumiți preoți corupți moral, în “numele credinței”, când Isus Cristos a zis atât de clar:

“Vă dau o poruncă nouă: să vă iubiţi unii pe alţii! Aşa cum v-am iubit Eu, tot aşa să vă iubiţi şi voi unii pe alţii. Prin aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii pentru alţii (Ioan 13:34-35).”

P.S. Nu vorbesc aici despre cazurile în care toți creștinii trebuie să facă front comun în combaterea degradării morale, combaterea propagandei sexuale si a spurcăciunilor ei, care sunt un pericol fizic și spiritual pentru societate.

Cu prețuire și iubire pentru toți oamenii,
Toni Berbece