Creștinul și pilula de a doua zi

M-a întrebat un tânăr proaspăt căsătorit dacă are voie soția lui să ia pilula de a doua zi, pentru cei care nu știți pentru ce este aceasta ea are menirea de a ucide ovulul acela fecundat cu câteva ore înainte. I-am spus clar că nu are voie, a ucide rodul iubirii lor, a avea acest gând, e deja împotriva unirii lor ca soț și soție.

În principiu de aceea există familia, ca în orice moment apare un copil să nu fie ca un accident de mașină, niciodată dorit, ci ca acel copil să găsească un cadru plin de iubire și de acceptare. Când apare un copil unii întreabă: “A fost un accident sau ați vrut?” Cum ar fi ca tu să fii un accident în viața părinților tăi? De aceea ideea aceasta de copil nedorit nu ar trebui să existe într-o familie, chiar dacă acel copil nu a fost neapărat “planificat” cum ai planifica un concediu sau realiza un obiectiv, el trebuie să fie mereu primit ca o prioritate a vieții și a familiei.

Dar trecând în plan spiritul tot acest concept de “pilula de a doua zi”, mă gândeam la faptul că mulți creștini iau “pilula de a doua zi” după fiecare slujbă sau interacțiune cu Scriptura. Ei imediat ucid orice s-a prins sfânt în inimile lor. Spuneam într-o predică faptul că cea mai mare minune din viețile unora este “învierea de luni”, din păcate este acea înviere față de lume, față de păcat. Dacă duminică au fost toți sfinți în Biserică, luni realizează mulți că pot păcătui, asta pentru că s-au îmbrăcat din nou cu hainele păcatului pe care Romani 6:6 ne spune că putem să le dezbrăcăm definitiv.

Dumnezeu să ne ajute să stăm departe de pilula de a doua zi și de cea destinată uciderii unei vieți și de cea spirituală prin care ucidem orice este duhovnicesc și se prinde de inimile noastre.

Cu prețuire,
Toni Berbece