Ce trist mi-e sufletul Iisuse privind la ziua ce-a sfârşit,
Ştiind că astăzi pentru Tine aşa puţin m-am ostenit.
Puteam cu drag să fac un bine,sarmanului în drum căzut
Cerşind de foame-un colţ de pâine,puteam…dar Doamne n-am făcut!
Puteam să-i dau un strop de apa cu milă celui însetat,
Oprit in faţa porţii mele puteam să-i dau dar nu i-am dat!
Puteam deschide uşa casei orfanului ce mi-ai trimis,
Să-i dau o haina-n loc de zdrenţe puteam dar…Doamne n-am deschis!
Puteam să-ndur ocara celui ce-mi tot striga că-s vinovat,
Sa-l iert şi să-i raspund cu milă puteam…dar nu l-am îndurat!
Iar la sfârşitul zilei Doamne,îmi plange sufletul durut,
Puteam să fac măcar un bine,dar vai!!!…Iisuse n-am făcut!
Mă prabuşesc Iisuse Doamne sub Crucea Ta ingenuncheat,
Şi strig cu lacrimi;..dă-mi iertare!!!..că-s vinovat,că-s vinovat!…Amin.
Text;Nicu Fasolă.
