Ce ar fi spus C.S. Lewis şi Martin Luther despre panica creată de răspândirea Coronavirusului?

Este uşor să te panichezi în vremuri tulburi, aşa cum se întâmplă zilele astea de când a izbucnit epidemia de COVID-19. Cu toţii trebuie să luăm măsuri de precauţie şi să urmăm indicaţiile pe care ni le dau autoritățile și experţii medicali.

Trebuie însă să ne amintim că, indiferent de situaţie, Domnul nostru are toate lucrurile sub controlul Său. Scriptura îl numeşte pe Domnul ca fiind „stânca” sau „cetăţuia” şi „izbăvitorul” (Psalmul 18:2). Cu 72 de ani în urmă, marele C.S. Lewis le reamintea cititorilor săi despre aceste adevăruri în dorinţa de a calma fricile legate de bomba atomică.

Acele cuvinte sunt la fel de potrivite şi astăzi, pentru noi cei care ne frământăm îngrijoraţi de răspândirea COVID-19. Următorul fragment este extras dintr-un eseu scris în anii ’40, care acum se găseşte într-o colecţie intitulată „Preocupări prezente”.

Într-un fel, ne gândim prea mult la bomba atomică. La întrebarea „Cum ar trebuie să trăim într-o epocă a bombei atomice?”, sunt tentat să răspund: „Păi, cam la fel cum ai fi trăit în secolul al XVI-lea, atunci când ciuma făcea câte o vizită la Londra în fiecare an, sau cum ai fi trăit în epoca vikingilor, când sălbatici din Scandinavia năvăleau noaptea şi îţi tăiau gâtul; sau aşa cum trăieşti în vremurile prezente, în epoca cancerului, al sifilisului, al raidurilor aeriene, al accidentelor de tren sau rutiere mortale.”

Cu alte cuvinte, să nu începem exagerând noutatea situaţiei în care ne aflăm. Crede-mă, stimate domn sau doamnă, dumneavoastră şi toţi cei dragi ai voştri aţi fost deja condamnaţi la moarte înainte ca bomba atomică să fie inventată: şi un procent destul de mare dintre noi vom muri în moduri neplăcute. Avem, într-adevăr, un mare avantaj faţă de predecesorii noştri – anestezicele; însă cam atât. Este absolut ridicol să umbli de ici colo scâncind şi făcând fețe lungi pentru ca nişte oameni de ştiinţă, undeva, au mai adăugat încă o şansă de a obţine o moarte dureroasă şi prematură într-o lume care oricum era plină şi până acum de astfel de şanse, şi în care moartea însăşi nu este decum o întâmplare ci o certitudine.”

O concluzie se desprinde de aici: prima măsură care se impune este aceea de a fi solidari. Dacă vom fi distruşi de o bombă atomică, atunci fie ca bomba aceea, când va veni peste noi, să ne găsească comportându-ne omeneşte şi cu bun-simţ: rugându-ne, lucrând, învăţând, citind, ascultând muzică, îmbăindu-ne copilaşii, jucând tenis, stând de vorbă cu prietenii noştri – nu îngrămădindu-ne îngroziţi în vreun colţişor, paralizaţi de frica bombei atomice. Vor putea să ne distrugă trupurile (un microb poate face asta) însă nu ne vor stăpâni mintea.

Lewis nu este singurul care are cuvinte de înţelepciune pentru vremuri de panică.

Martin Luther, cel care a iniţiat Reforma Protestantă din secolul al XVI-lea, a avut de zis următoarele într-un timp în care ciuma bubonică făcea ravagii, într-o scrisoare intitulată „Dacă ar trebuie să fugi din calea unei ciume mortale”, despre cum poţi birui în mod practic şi spiritual:

Ar trebui să gândeşti aşa: „Foarte bine, prin hotărârea lui Dumnezeu, duşmanul ne-a trimis în cale o otravă care ne consumă măruntaiele. Prin urmare, voi ruga pe Dumnezeu ca în marea Sa milă să ne ofere protecţia Lui. Voi evita locurile şi persoanele unde prezenţa mea nu este necesară ca să nu mă contaminez şi prin urmare să-i molipsesc şi eu pe alţii şi astfel să le cauzez moartea prin neglijenţa mea. Dacă Dumnezeu vrea să mă ia, El mă va găsi cu siguranţă făcând ceea ce El se aşteaptă ca eu să fac şi, astfel, eu nu sunt responsabil nici de moartea mea şi nici a altora. Totuşi dacă aproapele meu are nevoie de mine, atunci nu mă voi eschiva şi ţine departe de un loc sau de o persoană, ci mă voi duce cu bucurie.”

Este în regulă pentru un creştin să fie preocupat, în special dacă face parte dintr-o clasă de risc, sau cunosc pe cineva care este vulnerabil, cum ar fi cei în vârstă sau cei cu imunitatea scăzută.

Însă trebuie să evităm să ne lăsăm cuprinşi de frică, pentru că Domnul „nu ne-a dat un duh de frică, ci de putere, de dragoste şi de chibzuinţă,” şi ne-a încurajat ca „în orice lucru, să aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri cu mulţumiri.” (Fil. 4:6)

Citeste si Întâmplarea care a cutremurat cerul și a uimit o lume întreagă… Vineri, ora 13:00, în centrul vechi din Constanța, la un fast-food din zonă, stătea la coadă un preot. Îmbrăcat în reverendă, aștepta să îi vină rândul să comande. Era zi de post. Ce s-a petrecut cu toți cei dinăuntru te lasă înmărmurit…

Sursa: CBN News via Stiri Crestin