Sotia pastorului Ștefan Ivan a fost vindecata de Coronavirus Mesaj din partea tatălui meu,

„Dragi frați și surori,

În dimineața aceasta medicii au externat-o pe Gabriela declarand-o vindecată d.p.d.v medical.

Cele două teste refăcute au fost negative. Suntem amândoi acasă bucuroși de ajutorul marei îndurari a Dumnezeului nostru care ne ascultă prin minuni. Slăvit să fie Domnul.

Mulțumim din suflet fraților și surorilor, colegilor slujitori de pretutindeni, bisericilor care au postit și s-au rugat Domnului pentru izbăvirea noastră. Domnul să vă dea o răsplată deplină!

Cu adâncă recunoștință,

Pastor Ștefan Ivan.”

Vă mulțumesc mult pentru tot ajutorul în rugăciune! Domnul nostru poate! 🙏🙂

Citeste si „În noaptea aceasta toți vă veți poticni” (Marcu 14.26-31). O reflecție biblică din ziua decretării stării de urgență

Copiii pastorului penticostal arădean decedat de coronavirus nu pot veni la înmormântare

O adevărată tragedie a lovit familia unui cunoscut pastor neoprotestant din Arad. Acesta a căzut răpus de coronavirus chiar în ziua când a fost depistat pozitiv cu această boală. Din păcate, probleme de sănătate mai vechi au făcut ca acțiunea coronavirusului să nu fie sesizată până când a fost prea târziu, relateaza Arad24

Vestea tragicului deznodământ a lovit din senin familia care credea că starea de sănătate a pastorului se putea îmbunătăți. Pentru că după ce s-a aflat de moartea tragică a acestuia au apărut multe zvonuri și interpretări, cu durere în suflet, unul dintre copiii regretatului pastor a ținut să clarifice lucrurile.

Fiul pastorului Ioan Șerban, cea de-a șasea persoană declarată decedată din cauza infecției cu coronavirus a ținut să explice pe Facebook exact cum s-a întâmplat totul. Alex Emanuel Șerban a postat pe contul de Facebook al tatălui său un mesaj extrem de tulburător și explicit. Fiul pastorului Șerban spune că tatăl său a murit datorită infecției cu coronavirus, dar arată că acesta nu a călătorit recent în străinătate și nici nu a ținut slujbe, fiind bolnav.

„Ioan Serban, tatăl meu, s-a dus astăzi la Domnul… A fost cel mai bun soț (44 de ani), tată, frate, socru, bunic, unchi, pastor, profesor, tată spiritual, preot în casa lui timp de aproape 65 de ani. Ne-a iubit pe noi cu toată puterea lui, a iubit oamenii fără să aștepte ceva în schimb și cel mai mult L-a iubit pe Isus Cristos, Cel la care este acum. Pentru el e bine. Pentru noi e greu.

Aș vrea să nu trebuiască să continui mesajul, dar având în vedere circumstanțele în care s-a întâmplat, trebuie să precizăm câteva lucruri. Tatăl meu a fost afectat de coronavirus, dar nimeni nu a știut acest lucru până foarte recent. Simptomele nu arătau că ar fi suferit de covid-19, iar din câte am înțeles, trecerea lui la Domnul s-a întâmplat nu atât datorită virusului, cât datorita altor afecțiuni pe care el le avea, care au făcut lupta cu virusul imposibilă pentru el. Nu a călătorit recent în străinătate și nu a ținut slujbe fiind bolnav. Nici nu putea, pentru ca bisericile erau deja închise pe când a început el să se simtă rău, iar școlile la fel.

Noi ne-am izolat la domiciliu și nu știm dacă vom putea măcar să ne luăm rămas bun de la el. Fratele și sora mea și familiile lor nu vor putea fi alături de noi pentru că locuiesc în străinătate. Eu și soția vom fi izolați lângă mama mea și vom face tot posibilul să prevenim să se întâmple altceva. Nu mi-e ușor să scriu acum, dar voiam ca lucrurile să fie clare. Virusul e real, iar noi simțim asta din plin.

În aceste momente, tot ce avem nevoie este să vă rugați pentru noi, în mod special pentru mama mea, care a fost timp de 44 de ani alături de el în toate și este greu pentru ea să vadă viața fără el.

Mulțumesc tuturor celor ce ne-ați sunat sau ne-ați scris, chiar daca nu multora le-am putut răspunde.

Viața tatălui meu merită să fie onorată pentru impactul pe care l-a avut în viețile multor oameni, chiar dacă acum situația nu ne permite să îl comemorăm cum se cuvine. Cerul se bucură acum de el.

În toată această perioadă grea prin care trecem, suntem siguri că Dumnezeu rămâne același. El rămâne bun, El rămâne drept, El rămâne lângă cei care Îl iubesc, El rămâne Vindecătorul și Cel care dă viață! Ne încredem în El!”, a scris Alex Emanuel Șerban.

Ioan Șerban a fost pastor la Biserica penticostală „Izvorul vieții” și profesor la Liceul Teologic Penticostal din Arad.

 

 

Citeste si „În noaptea aceasta toți vă veți poticni” (Marcu 14.26-31). O reflecție biblică din ziua decretării stării de urgență

Alex-Emanuel Şerban, fiul pastorului Serban: Noi ne-am izolat la domiciliu și nu știm dacă vom putea măcar să ne luăm rămas bun de la el…

Ioan Serban, tatăl meu, s-a dus astăzi la Domnul… A fost cel mai bun soț (44 de ani), tată, frate, socru, bunic, unchi, pastor, profesor, tată spiritual, preot în casa lui timp de aproape 65 de ani.

Ne-a iubit pe noi cu toată puterea lui, a iubit oamenii fără să aștepte ceva în schimb și cel mai mult L-a iubit pe Isus Cristos, Cel la care este acum. Pentru el e bine. Pentru noi e greu” relateaza newsnetcresrtin.

Aș vrea să nu trebuiască să continui mesajul, dar având în vedere circumstanțele în care s-a întâmplat, trebuie să precizăm câteva lucruri.

Tatăl meu a fost afectat de coronavirus, dar nimeni nu a știut acest lucru până foarte recent. Simptomele nu arătau că ar fi suferit de covid-19, iar din câte am înțeles, trecerea lui la Domnul s-a întâmplat nu atât datorită virusului, cât datorita altor afecțiuni pe care el le avea, care au făcut lupta cu virusul imposibilă pentru el. Nu a călătorit recent în străinătate și nu a ținut slujbe fiind bolnav.

Nici nu putea, pentru ca bisericile erau deja închise pe când a început el să se simtă rău, iar școlile la fel.

Noi ne-am izolat la domiciliu și nu știm dacă vom putea măcar să ne luăm rămas bun de la el. Fratele și sora mea și familiile lor nu vor putea fi alături de noi pentru că locuiesc în străinătate. Eu și soția vom fi izolați lângă mama mea și vom face tot posibilul să prevenim să se întâmple altceva.

Nu mi-e ușor să scriu acum, dar voiam ca lucrurile să fie clare. Virusul e real, iar noi simțim asta din plin.

În aceste momente, tot ce avem nevoie este să vă rugați pentru noi, în mod special pentru mama mea, care a fost timp de 44 de ani alături de el în toate și este greu pentru ea să vadă viața fără el.

Mulțumesc tuturor celor ce ne-ați sunat sau ne-ați scris, chiar daca nu multora le-am putut răspunde.

Viața tatălui meu merită să fie onorată pentru impactul pe care l-a avut în viețile multor oameni, chiar dacă acum situația nu ne permite să îl comemorăm cum se cuvine. Cerul se bucură acum de el.

În toată această perioadă grea prin care trecem, suntem siguri că Dumnezeu rămâne același. El rămâne bun, El rămâne drept, El rămâne lângă cei care Îl iubesc, El rămâne Vindecătorul și Cel care dă viață! Ne încredem în El!

Alex-Emanuel Şerban

ULTIMA ORA: Cate persoane pot participa, incepand din data de 22 martie, la botezuri, cununii sau inmormantari. Slujbele, doar online

Ordonanta militara

Art. 9. – (1) Ordonanta militara nr.1/2020 privind unele masuri de prima urgenta, care privesc aglomerarile de persoane si circulatia transfrontaliera a unor bunuri, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.219 din 18 martie 2020, se completeaza dupa cum urmeaza:

1. La articolul 2 se introduc doua noi alineate, alin.(2) si (3), cu urmatorul cuprins:

„(2) Se pot oficia slujbe in lacasurile de cult, de catre slujitorii bisericesti/religiosi, fara accesul publicului, slujbele putand fi transmise in mass-media sau online.
(3) Se pot oficia acte liturgice/religioase cu caracter privat (botez, cununii, inmormantari), la care pot participa maximum 8 persoane, cat si impartasirea credinciosilor bolnavi la domiciliul acestora”.

2. Dupa alineatul (2) al articolului 4, se introduce un nou alineat, alin.(3), cu urmatorul cuprins:
„(3) Prevederile alin.(1) si (2) se aplica si conducatorilor autovehiculelor de transport marfa cu capacitatea maxima autorizata mai mare de 2,4t”.

3. Dupa alineatul (2) al articolului 5 se introduce un nou alineat, alin.(3), cu urmatorul cuprins:

„(3) Alte exceptii de la interdictia prevazuta la alin.(1) se stabilesc prin ordin al ministrului sanatatii.”
(2) Masurile se aplica incepand cu data publicarii prezentei ordonante militare in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, potrivit stirileprotv.ro

Tânăra, Sarah Smith, care s-a mutat în România și a adoptat 7 copii

Sarah Smith este o mamă cu 7 copii pe care i-a salvat de la moarte, le-a dat o familie, o casă, dar și sufletul și inima ei. Sarah nu spune despre copii că sunt adoptați, ci le spune ”copiii mei născuți din inimă”

„Eu am venit în România să lucrez cu copii orfani în 2006, prima dată pentru două săptămâni. În 2009, m-am mutat în România pentru doi ani… și încă sunt aici.”

Sarah Smith este o americancă născută în Carolina de Nord și care a renunțat la viața liniștită din țara ei și a luat-o de la capăt în România. A făcut facultatea de psihologie și a venit în țara noastră ca voluntar.

„Eu mergeam prin spitalele unde erau bebeluși abandonați și în centrele de plasament. Erau zile când ajungeam la copii la 9 dimineața și plecam după 9 seara acasă. Iubeam să stau cu bebelușii/copiii, să petrec timp cu ei.”

Intrând într-un spital cu bebeluși abandonați unde era o liniște apăsătoare, Sarah a întrebat dacă dorm copiii. Răspunsul a fost unul șocant. Copiii nu dormeau, dar nu plângeau pentru că învățaseră că nu va veni nimeni să-i consoleze. S-a gândit că cel mai bine ar putea ajuta dacă ar lua un copil acasă.

„Dumnezeu mi-a trimis copiii. Au ajuns pur și simplu la mine în casă.”
„Primul a fost un bebeluș cu sifilis, suspect de epilepsie, dintr-o mamă dependentă de droguri care locuia pe stradă și avea mai multe boli. Era un bebeluș care pe alții îi speria, dar pentru mine era perfect. Țin minte și acum cum trebuia să merg cu el de două ori pe zi la spital să-i facem injecții cu penicilină. Dar nu m-am speriat de lucrul asta. El este acum un copil perfect sănătos și foarte deștept. Visează să devină astronaut și iubește să învețe. Vorbește perfect româna și engleza. Este cel mai minunat copil.”

„Al doilea copil a fost o fetiță. Am aflat despre ea de la cineva de la protecția copilului. Fratele ei murise cu câțiva ani înainte, după ce mă luptasem să-l operăm ca să-l iau acasă. Pe fetiță am luat-o la vârsta de 6 luni. Dar abia la doi ani am reușit să-i fac certificat de naștere. Au fost doi ani foarte dificili. Acum este foarte bine și ea. Iubește baletul, arta și să se joace cu surorile ei. Are 4 ani.”

„Al treilea este un băiețel cu sindrom down. L-am cunoscut la spitalul de bebeluși abandonați când avea doar două săptămâni. Am știut din prima că este copilul meu. M-am interesat de situația lui și am făcut actele să-l iau acasă. L-am dus acasă când avea 4 luni. Acum are 20 de luni și stă în picioare, zice câteva cuvinte și este cel mai cuminte copil pe care l-am văzut vreodată. Îl iubim tare mult!”

„Al patrulea copil a fost o fetiță cu operație pe inimă. Nicio familie nu a vrut să o ia din cauza problemelor ei medicale. Și nu avea cum să se întoarcă la familia ei biologică pentru că nu au condiții pentru un copil cu probleme medicale. Acum are 2 ani și vorbește NON-stop! Urmează să mergem la încă o operație pe inimă în Italia. Este deșteaptă foc și abia așteaptă să înceapă și ea grădinița.”

„Al cincilea copil a fost tot fetiță. Este sora biologică a primul meu copil. A trăit doi ani și jumătate pe stradă, în gară. Și dormea în gunoi. La început a fost foarte greu cu ea. Vorbea foarte urât și făcea crize urâte. Dar s-a adaptat repede la noi și a învățat cum este să trăiască într-o casă, să aibă frați. Este tare, tare frumoasă și cuminte acum. Am luat-o în octombrie 2018 și deja în ianuarie 2019 a mers la grădiniță și a început viața de copil normal. Iubește baletul și caii. Este deșteaptă și cuminte și o iubim enorm.”

„După ea, a fost vorba de tripleți. Unu dintre ei a fost bolnav și, din păcate, a decedat la vârsta de 3 luni. Am rămas cu ceilalți doi băieți. Ei s-au născut prematur. Fiecare avea doar un kilogram la naștere. Din cauza sărăciei, părinții lor nu au putut să îi ia acasă. Băieții sunt foarte sensibili și părinții lor, care mai au 7 copii, nu au condiții să-i crească. Gemenii au acum 9 luni. Din cauză că au fost prematuri, au întârzieri în dezvoltare, dar sunt băieți tare scumpi! Sunt sigură că și ei or să recupereze și or să ajungă foarte bine!”

Mai multe despre această femeie minunată, aflați urmărind emisiunea ALĂTURI DE TINE cu Alina Ilioi Mureșan

Citeste si  Coronavirusul și semnele sfârșitului. În Biblie e totul prezis

Citeste si Întâmplarea care a cutremurat cerul și a uimit o lume întreagă… Vineri, ora 13:00, în centrul vechi din Constanța, la un fast-food din zonă, stătea la coadă un preot. Îmbrăcat în reverendă, aștepta să îi vină rândul să comande. Era zi de post. Ce s-a petrecut cu toți cei dinăuntru te lasă înmărmurit…

Sursă: A7TV

Mama

Mama este ființa care nu cere nimic

dar merita totul.

Horia Brenciu, despre adopția celui de-al patrulea copil: „Dumnezeu ni l-a dat printr-un concurs de împrejurări favorabile”

Horia Brenciu, a povestit că Toma (5 ani), cel de-al patrulea copil al lui, a fost adoptat de la o tânără care voia să-l avorteze. Brenciu a spus: „Auzisem de o tânără domnișoară care dorea să avorteze. Și atunci i-am zis: Nu, nu-l avorta, îl vrem noi! Și-atunci am făcut toate demersurile în sensul ăsta”.

Horia Brenciu este căsătorit cu Alice Dumitrescu, cea care i-a fost de trei ori producător la trei show-uri și trei televiziuni diferite. Împreună, cei doi au patru copii, Andreea, Maria, Mina și Toma, cel din urmă fiind adoptat.

Toma a fost adoptat de către Horia Brenciu și de soția lui, Alice, la capătul unui proces lung și obositor. Interpretul a mărturisit că a meritat efortul depus și că toată familia îl iubește pe micuț. Cât despre Alice, ea a declarat că Toma e parte din sufletul ei.

Despre procesul de adopție și birocrație, Horia a declarat: „Aș zice că am fost ajutați de Dumnezeu. Toată procedura a durat aproape trei ani. Toma a fost cu noi în tot acest timp și în rest nimic nu a contat. De fapt, ideea e că poți trece prin orice, dacă la capătul drumului te așteaptă o minune. Toma a venit la noi fără să căutam neapărat un copil. Dumnezeu ni l-a dat printr-un concurs de împrejurări favorabile. Atunci am înțeles, o dată-n plus, că, dacă ți-e dat să primești ceva, totul se poate împlini.”

Întrebat fiind dacă crede că românii mai au de lucrat la mentalitatea în privința adopției, artistul a declarat: „Eu cred că în România mai sunt multe lucruri la care trebuie să lucrăm. Adopția este, cu siguranță, unul dintre ele. Dar am decis de la o vreme să nu mă mai plâng și să acționez. Să nu mai aștept pe altcineva s-o facă și să fiu eu cel care trece la acțiune și face ceva concret.”

Citeste si… Apa din marea Caspică a devenit roşie ca sîngele.

Surse: www.viva.rowww.stiripentruviata.ro

„Într-o căsnicie, dragostea trebuie să vină, îndeosebi dinspre bărbat spre femeie” – Sfaturi pentru barbati de la parintele Iosif Vatopedinul

1.Bărbatul, care este cap familiei, să nu trădeze dragostea şi legătura cu soţia, deoarece diavolul şi slujitorii lui nu vor înceta niciodată să-i războiască, pentru a lovi însăşi rădăcina vieţii.

2. Bărbatul să nu înceteze să-i arate soţiei dragostea sa, precum şi faptul că toata truda şi toată strădania lui au un singur scop: ca ea să fie fericită.

3. Soţul ar trebui să fie pentru soţie – în funcţie de împrejurări – uneori tată, alteori frate, altădată prieten şi întotdeauna bărbat al ei. Dacă va face asta, va avea parte de o atitudine netulburată şi armonioasă din partea soţiei, care, de multe ori este mai binevoitoare şi mai jertfelnică, dar alteori, în faţa unor evenimente neînsemnate, se descurajează şi se teme.

4. Într-o căsnicie, dragostea trebuie să vină, îndeosebi dinspre bărbat spre femeie. Acest lucru l-a făcut şi Hristos faţă de Biserica Sa. S-a dat pe Sine Însuşi ca să o facă slăvită.

5. Bărbatul „Să trăiască în înţelepciune cu femeia sa, ca fiind făptură mai slabă”, (1Pt. 3,7). Asta înseamnă că înstrăinarea femeii se vindecă prin iubire şi prin delicateţe, nu prin dojană şi mânie.

6. Firea femeii este atât de slabă, încât îndată ce vede că soţul arată o oarecare amabilitate unei alte femei, fie colegă de serviciu, fie prietenă, în sufletul femeiii se aprinde invidia. Nu pentru că ar fi o pornire pătimaşă ci, din pricina dragostei ce i-o poartă soţului. De aceea soţul trebuie, prin tandreţe, să găsească „butonul” de îmblânzire a soţiei.

7. Femeia, după naşterea primului copil, nu mai doreşte atât rolul sexual al soţului, cât tandreţea şi afectivitatea acestuia. De aceea soţul trebuie să cunoască acest lucru şi să fie tandru cu soţia sa.

8. Niciodată nu trebuie ca soţul să-i facă observaţie soţiei în prezenţa altora, pentru că de multe ori, din egoism, soţii îşi mustră soţiile mai ales în prezenţa propriilor rude.

9. Sau, dacă soţia dă telefon soţului la serviciu, acesta să nu-i răspundă răstit: „Lasă-mă, n-am timp acum!”, vorbindu-i cu asprime. Ci să-i spună: „Iubito, am treabă acum, însă te voi suna eu puţin mai târziu”. Când soţia va înţelege şi se va convinge că soţul o iubeşte, atunci devine de bunăvoie aşternut picioarelor lui, gata de orice jertfă.

10. Soţiei nu trebuie să-i ascundeţi nimic, pentru că va veni vremea când veţi fi descoperiţi. Să-i spuneţi totul şi să vă consultaţi cu ea în toate. Nu e bine ca soţia să afle cele ascunse ale voastre de la rude, de la colegi, ori de la prieteni. Dacă femeia nu simte tandreţea soţului, golul din inima ei nu va fi umplut nici de dragostea părinţilor, nici a propriilor copii.

Atât de mare e taina căsătoriei, încât golul creat în inima femeii de lipsa afectivităţii soţului nu poate fi umplut nici măcar de dragostea propriilor copii! Așadar, cea mai mare responsabilitate pentru orice rău care intervine în căsătorie o au bărbaţii, deoarece nu îşi manifestă dragostea faţă de soţiile lor. Iubesc femeile, dar, din nefericire, nu pe ale lor. Aceasta este rădăcina răutăţii. Atunci apar gelozia şi bănuiala.

Citeste si… Apa din marea Caspică a devenit roşie ca sîngele.

Parintele Iosif Vatopedinul

Mama este cel mai bun medic pentru copilul ei…

Se spune ca odata, o femeie a venit la Dumnezeu. Spatele ii era indoit de greutatea unui sac mare, pe care il cara…

– Esti obosita, femeie? A intrebat Dumnezeu ingrijorat. iti iau povara de pe umeri, stai jos si odihneste-te.

– Multumesc, nu voi sta mult. Vreau doar sa Te intreb si plec imediat. Mi-e teama sa nu se intample ceva cat lipsesc. Nu mi-as putea ierta niciodata asta!

– Ce nu vei putea sa-ti ierti?

– Daca i se va intampla ceva copilului meu. Tocmai pentru asta am venit. Doamne, ai grija de el si protejeaza-l!

– Asta este tot ceea ce fac, a raspuns Dumnezeu. ti-am dat oare motive sa te indoiesti de grija mea?

– Nu, dar exista atatea pericole in viata, influente nefaste, iar el este la o varsta la care vrea sa incerce de toate, sa ajunga peste tot si sa se afirme. Mi-e atat de teama ca va ajunge la o cotitura, se va rani si va suferi…

– Ei, bine, data viitoare va fi mai precaut, pentru ca a aflat pe propria piele ce inseamna suferinta, a raspuns Domnul. Este o experienta foarte buna! De ce nu vrei sa-l lasi sa invete?

– Pentru ca vreau sa-l feresc de orice durere! A exclamat mama cu furie. Vezi, Doamne, am mereu cu mine un sac de paie, pentru a pune paie acolo unde ar putea cadea.

– si acum vrei sa-l acopar si eu cu paie din toate partile? Bine, priveste aici!

si Dumnezeu a creat imediat o gramada de paie si a imprastiat-o in lume.

Femeia vede cum fiul ei incearca sa depaseasca gramada aceea de paie, dar in zadar. Fiul incerca din rasputeri sa iasa din cercul care il limita, cadea apoi se infuria. in cele din urma a facut rost de chibrituri si a dat foc gramezii de paie. Flacara a cuprins gramada de paie si fumul a acoperit totul.

– Fiule!!!! A strigat femeia. Vin sa te salvez!

– Vrei sa mai arunci paie pe foc? A intrebat Dumnezeu. Ia aminte: cu cat mai multe paie pun parintii in jurul copiilor, pentru a-i proteja de toate relele, cu atat mai puternica este dorinta copilului de a scapa dinc cerc. Iar daca acest lucru nu ii reuseste, omul incepe sa isi arda propria viata.

El nu stie ce inseamna durerea si nici libertatea de a alege…Tu crezi ca este doar un sac de paie, dar de fapt este un sac de probleme. in el se afla toate fricile, toate temerile pe care le simti. Tot ceea ce gandesti si te nelinisteste, creste si devine puternic pentru ca tu le hranesti cu energie. Acesta este motivul pentru care povara ta este atat de grea, iar spatele tau incovoiat…

– Deci, nu trebuie sa am grija de fiul meu, asta imi spui, Doamne?

-Ai grija cat este necesar! Dar nu trebuie sa iti faci mereu griji si sa te nelinistesti. Caci, si mie imi pasa si am grija de el. Lasa-ma si pe mine sa-mi fac datoria. Nu ma impiedica sa o fac. Dar intelege, in toate este vorba de credinta!

Și cei doi vor fi una…

Și cei doi vor fi una…

Ați lipit vreodată două bucăți de sticlă cu superglue? Faceți acest experiment și apoi încercați să le desprindeți. Veți vedea că nici spărgându-le nu veți putea să le separați. Vor rămâne bucăți întregi lipite împreună. Așa este cu unirea a doi oameni prin căsătorie și care mai apoi se despart prin divorț. Vor fi o masă de cioburi separate, dar totuși unite pe ici pe colo, traume peste traume peste tot în jur și în ei. De aceea mai mare decât cancerul în trupul acesta fizic este cancerul în trupul cel nou, format din soț și soție și mai grav este cancerul dezbinării din Trupul lui Cristos, Biserica.

Așadar nu vă grăbiți niciodată să vă faceți rău, divorțul nu-i ceva precum contractul la telefonie, faci portare când dorești. “Portarea” aceasta dinspre un partener spre altul costă enorm și costă pe viață, chiar pe veșnicie. Divorțul nu este o soluție decât pentru infidelitatea unui partener, care a spurcat patul conjugal (și aici poate exista iertare și reabilitare în dreptul celui care se lasă de păcatul preacuriviei, dar depinde de cel trădat). Mă întreabă multe persoane care sunt indiciile când un partener este infidel. Le răspund cam așa:

1. Când partenerul devine agresiv, un soț bătăuș care este în stare să-și bată nevasta nu va avea rezerve nici în a o înșela (a întâlnit și cazuri de bătăușe), respectul acolo oricum este făcut praf. Agresivitatea merge adesea mână în mână cu înșelarea. 2. Când relația intimă este neglijată (cine nu bea apă de acasă sigur bea din altă parte, știm că nevoia aceasta intimă este o nevoie care nu poate fi ignorată). 3. Când partenerul lipsește de acasă dubios de des și când lipsa lui de acasă interferează cu lipsa de interes față de partener (necomunicativ, rece, închis în sine). 4. Dacă știi că partenerul tău este consumator de pornografie, așteaptă-te să capete pofte nefirești care-l vor conduce spre infidelitate. 5. Când își ascunde telefonul și devine foarte secretos…

Închei cu o ilustrație. Preotul Iosif Trifa privea un muncitor care se pusese în genunchi și lovea cu târnăcopul un bolovan masiv, după ce acesta l-a spart preotul i-a spus: “Ce mult aș vrea să sparg și eu inimile celor împietriți!” La care muncitorul îi răspunde: “Se poate dacă lucrați în genunchi!” Concluzia este că adesea inima unui partener împietrit se sparge prin rugăciune!

Cu prețuire,
Toni Berbece