Odată, am văzut un şarpe negru pe moarte,

Odată, am văzut un şarpe negru pe moarte, în foc, şi am decis să-l salvez, dar când l-am scos de acolo, şarpele m-a muşcat.

Din durere, l-am lăsat să plece, dar sarpele a căzut, din nou în foc.

Am încercat să-l ajut din nou și şarpele m-a muşcat iar.

O altă persoană care ne-a privit în acel timp, s-a întors către mine şi a spus :
– Scuză-mă, dar eşti puțin cam…prea încăpăţânat în dorința ta de a face bine. Nu înţelegi că, de fiecare dată când o să încerci să-l iei din foc, târâtorul o să te muşte ?
I-am răspuns și mi-am răspuns și mie în același timp:

– Natura şarpelui este de a muşca, dar nu o va schimba pe a mea, aceea de a ajuta!
Cu ajutorul unui “toiag de fier”, am scos şarpele din foc şi viața i-a fost salvată, chiar dacă a rămas pe viață puțin “pârlit”.

MORALA :

Nu-ţi schimba natura ta, construcția ta umană, nici dacă cineva îţi face rău, chiar și voit. Nu pierde ceea ce eşti, doar pentru că unul care s-a născut șarpe a avut nevoie de tine pentru a supraviețui iar apoi ți-a mușcat perfid mâna.

Nu merită! El va rămâne șarpe o viață, tu străduiește-te să ramâi om, un om bun!

Distribuie mai departe aceasta lectie de viata!

„DOMNILOR, AȚI UITAT DE DUMNEZEU!!” – Viorel Oprisan

Aseară a plouat. Slujba bisericii de afară n-a putut fi ținută, dar împreună cu un grup restrâns de frați, surori si copii ne-am retras în hala din apropiere ca să ne ferim de ploaie.

Și fiindcă așa fac de obicei creștinii, ne-am și rugat. Ne-am rugat pentru puterea de a rezista intenției tot mai clare de a se pune bisericii „piciorul pe gât”. Ne-am rugat pentru curajul necesar de a ne ridica, in eventualitatea că ni se va „cere” să stăm pe burta, culcați la pământ, fără aer. Am mulțumit Domnului pentru tăria unității noastre si ne-am bucurat de iubirea pe care a pus-o intre noi. Am trăit poate cel mai intens sfert de ceas din ultimul an.

Un gând însă devine tot mai clar in mintea mea: parcă totul, parcă toate țintesc deopotrivă spre Biserica lui Hristos. Parcă cineva stă pe tron și își propune un singur obiectiv: să nu se deschidă bisericile, să facem totul ca asta să nu se mai întâmple deloc, sau cât se poate de târziu.

Regia e pusă în scenă. „Să nu vorbim despre actorul din rolul principal! Să fim doar noi, fără El.”

Domnilor, ati uitat de Dumnezeu, dar piesa voastră s-a mai jucat!

Si niciodată, nimeni n-a putut si nu va putea să-L scoată pe Dumnezeu din scenă.

Descurajarea – felul în care Diavolul te poate dezarma!

Atanasie, cel datorită căruia avem canonul Bibliei, a fost poreclit “piticul negru”, era un egiptean mic de statură și destul de brunețel. Foamea lui după Hristos și după învățătura sănătoasă i-au adus multă suferință, fiind exilat de cinci ori, predicând 17 ani în exil din cei 45 de ani de slujire. Descurajările, vorbele de ocară, minciunile spuse despre el, exilările nu l-au făcut să cedeze, el fiind cel care a îndepărtat erezia de Cuvântul lui Dumnezeu.

Toma din Aquino vene dintr-o familie bogată, care voia să-i cumpere un post de arhiepiscop, dar Toma era scârbit de corupția așa zisei biserici, care numai biserică nu era, dar care se dădea drept una, așa că a ales să depună jurământul călugărilor cerșetori. Când familia lui a aflat l-a ținut sechestrat 15 luni, l-a ademenit cu prostituate și cu mulți bani, însă Toma nu a cedat. A rămas credincios adevărului și purității, L-a slujit pe Dumnezeu cu umilință și dedicare asiduă. Era poreclit “boul mut” pentru că al lui corp reținea edem, se umflase foarte mult și pe deasupra era foarte tăcut, arma lui fiind scrisul (Summa Theologica). A lăsat o moștenire inestimabilă, iar puritatea lui a spălat fața Bisericii care fusese murdărită de ipocriții ce se dădeau slujitorii lui Hristos doar pentru beneficii materiale și slava lumii.

Martin Luther a fost numit de Papa “demon cu chip de om”, sau chiar “un porc bețiv”, a fost amenințat cu moarte de nenumărate ori, fiind nevoit să se ascundă de foarte multe ori de ura diavolului manifestată prin “corupții” care se dădeau drept “preoți”. Dar omul acesta a desființat practicile corupte cel puțin din multe zone ale Germaniei punând înaintea conaționalilor săi o Biblie tradusă în germană, astfel le-a oferit oamenilor șansa de a cunoaște adevărul pentru a nu mai fi mințiți și storși de bani de Papă și de preoții lui.

Spurgeon a fost numit de ceilalți predicatori “predicatorul bufon”. A îndurat multe critici, multe batjocuri chiar de la colegii lui pastori și predicatori, iar în cele din urmă cu toții au trebuit să admită că el era “prințul predicatorilor”. Până la a ajunge un prinț al predicării nu uita că vei fi un “bufon înfumurat” și neglijent, un necioplit, un “eretic” singuratic și cine știe ce alte apelative îți vor găsi “colegii” de slujire.

Să nu te aștepți la aplauze din partea nimănui, dacă Isus a spus că nu a umblat după slava lumii, ci a venit în smerenie, chiar pentru a fi umilit, scuipat, bătut și apoi crucificat, cine ești tu care crezi că în războiul spiritual vei merge pe petale de trandafir? Să te aștepți la aceste gloanțe ale denigrării, dar să le barezi cu scutul credinței. Important este să ții puritatea adevărului sus, chiar dacă uneori te vei simți singur, nu uita, Hristos este cu tine!

Cu prețuire,
Toni Berbece

Descurajarea – felul în care Diavolul te poate dezarma.

Cum devin Antena 1 și iUmor tot mai mult promotori ai batjocurii la adresa lui Dumnezeu…

Vine un băiat la emisiunea iUmor, care e catalogat ca fiind foarte deștept doar pentru că a citit el cum explodează “Sorii”, care ne spune cum s-a născut Pământul și cum ne tragem noi din maimuță și apoi concluzionează: “Nu există Dumnezeu!” Mai bagă și o chestie de ecologie ca să ne impresioneze și mai tare: “Strângeți peturile!”, mai bagă și o chestie despre iubire: “Iubiți-vă unii pe altii că doar noi pe noi ne avem!” După care mai jignește și preoții cum că sunt aroganți că știu ei ce vrea Dumnezeu, iar rezultatul este că unii spectatori și telespectatori naivi îl aplaudă în picioare.

Apoi, colac peste pupăză, concluzionează unul dintre jurați că oamenii cu mai mult de doi neuroni pricep clar mesajul acesta și că tipul are dreptate, că doar nu ar exista un Dumnezeu care să ne verifice bârfele, păcățelele sau chiar autosatisfacerea sexuală. De fapt vedeți asta e cea mai bună concluzie. Noi vrem să dovedim că nu există Dumnezeu, deși în sine aceasta este cea mai mare prostie, un lucru imposibil de fapt, doar pentru că nu vrem să dăm socoteală.

E ca și cum copiii zic dintr-o dată că nu există părinți pentru că nu mai vor să mănânce ciorbă și pentru că vor să se uite pe net cât vor ei, e ca și cum elevii ar spune că nu mai există profesori doar pentru a scăpa de examene, e ca și cum am nega existența poliției pentru a fura în voie, e ca și cum am nega existența partenerilor de viață pentru a putea preacurvi în voie. Negarea lui Dumnezeu este de fapt la o scară mai mare acest principiu, negarea Celui care ne va trage la răspundere. Este o distrugere a vocii care ne spune să trăim frumos, tocmai pentru a trăi urât și distructiv.

Vreau să le spun acestor oameni care se chinuie penibil să-L nege pe Dumnezeu, că în lume au existat și există oameni de știință care au demonstrat cu adevărat existenta unui Creator, oameni care descoperind Planete, Super Nove, Galaxii, formule matematice și chimice, oameni care au îmbunătățit calitatea vieții, oameni care descoperind puterea Universului și care s-au înclinat înaintea Autorului, iar printre aceștia sunt: Galileo Galilei (1564–1642, fizician, astronom);

Isaac Newton (1642–1727, om de știință englez, alchimist, teolog, mistic, matematician, fizician și astronom), Nicolas Copernic (1473–1543, a fost un astronom și cosmolog, matematician și economist, preot și prelat catolic, care a dezvoltat teoria heliocentrică a Sistemului Solar); Gregor Mendel (1822–1884, călugăr augustinian și cercetător științific, cunoscut ca fondator al geneticii); Louis Pasteur (1822–1895), om de știință francez, pionier în domeniul microbiologiei); Blaise Pascal (1623–1662, matematician, fizician și filosof francez); Williams Ramsey (1852–1916, chimist scoțian, laureat al Premiului Nobel pentru chimie 1994), cât și mulți alții.

Nu mai credeți toate balivernele unora care vor să-și ucidă cugetul pentru a face ce vor ei cu viața lor. Biblia, mai exact cartea Psalmilor, o spune clar: prostul, nebunul și păcătosul spun în cor: “Nu există Dumnezeu!” Nu eu am făcut afirmația aceasta, ci Biblia. Vă rog frumos nu mai aplaudați în picioare aceste categorii de oameni. Iar Biblia nu este cum ar vrea Satana să ne-o prezinte, ca pe o carte de adormit copiii și pentru a ne potoli absurd fricile, ci Biblia este cartea care ne conduce spre salvarea sufletelor prin Hristos, iar trupurile vor beneficia de pe urma vindecarii sufletești, bineînțeles. Un om deștept păstrează în el vocea aceasta: Există veșnicie, iar dincolo tot Dumnezeu este Stăpân!

Cu prețuire,
Toni Berbece

Te rugam distribuie acest mesaj!

https://toniberbece.ro/cum-devin-antena-1-si-iumor-tot-mai…/

„Cine pe sărac ajută, pe Dumnezeu împrumută”. 2 minute de citit pentru o înțelepciune de-o viață!

Pildă Dumnezeu. Se spune, că era odată un om atât de bogat, încât i se du­sese vestea peste şapte sate. Dar pe cât era de bogat, pe atât era de zgârcit; ştia numai să ia, iar de dat nici pomeneală.

Să facă milostenie, sau să-şi pomenească la Biserică morţii, căci părinţii lui muriseră de câţiva ani, sau să ajute pe vreun sărac sau văduvă, copil orfan, sau pe vreun bolnav, nu-l lăsa inima lui împietrită să facă aşa ceva. Bogatul se gândea numai la stomacul lui, la averea lui şi la plăcerile lui.

Dar, într-o zi se termină şi cu desfătarea lumească şi bogatul se duse în lumea celor adormiţi, acolo unde se gândea el cel mai puţin.

Şi, după cum este şi firesc, acolo nu se aflau mâncă­ruri ca pe pământ cum avea bogatul; cămara plină cu de toate, podul plin cu carne afumată, pastramă şi cârnaţi, pivniţa încăr­cată cu caşcaval şi vinuri alese.

Răbdă bogatul câteva zile şi foa­mea îl chinui şi mai tare, când, umblând prin mijlocul atâtor răposaţi îi vedea pe unii cum se bucură de unele bunătăţi pe care le aveau date de pe pământ cu mâna lor la săraci, orfani, bolnavi şi neputincioşi; iar alţii se îndestulau cu cele ce li se dă­dea de pomană pe pământ de rudele şi urmaşii lor.

Pildă Dumnezeu. După vreo două săptămâni, foamea îl chinuia atât de mult încât bogatul îşi luă inima în dinţi şi se înfăţişă înaintea Atotputernicului Dumnezeu zicându-i:
– Doamne, milostiveşte-Te de mine şi-mi dă ceva să-mi ud gura şi să-mi potolesc foamea, căci mă chinuie îngrozitor.

– Bucuros ţi-aş da fiule, dar aici au de toate numai cei ce şi-au dat cu mâna lor în timpul vieţii pe pământ, sau cei rămaşi în urma lor pe pământ.

– Atunci Te rog Doamne, lăsă-mă măcar o lună, două pe pământ să-mi strâng şi eu ceva hrană pentru aici să nu mă mai chinuiesc atâta!

– Nu ştii, răspunse Domnul, că de aici nu se poate întoarce nimeni pe pământ, decât cu mare greutate? Dar ca să fac o în­cercare cu tine, iacă, te las să pleci pe pământ pentru un timp scurt.

Ajuns acasă ce văzu bogatul?

Feciorii, cheltuiau şi risipeau averea, iar nevasta boierului se şi măritase, chefuia, se distra şi de pomană nimic nu da la nimeni.

Bogatul tăcu chitic, îşi umplu chimirul cu galbeni, tocmi 50 de căruţe şi plecă la târg, unde cumpără tot felul de bunătăţi pentru mâncare şi se în­dreptă spre casă.

Pe drum, iată că Dumnezeu cu Sf. Petre, pentru a-l încerca pe bogat se prefăcură în 2 moşnegi slabi şi neputincioşi, cerură de pomană bogatului, dar acesta se făcu că nu-i vede.

Pentru că cei 2 moşnegi stăruiau să li se dea de pomană cât de puţin, bogatul se hotărî cu chiu cu vai să le dea 2 pâini care căzuseră din căruţe în noroi şi le aruncă în braţele moşnegilor.Ajuns acasă, boierul îşi mai luă şi alte bunătăţi şi, pornind pe cealaltă lume, le depozită unde îi arătă Sf. Petru.

Fericit că are acuma de toate, bogatul se plimba printre cei răposaţi sigur şi mândru de el. Când îl prinse foamea se duse la Dumnezeu să-i dea din bunătăţile din hambar.

Domnul îi dădu o pâine tăvălită prin noroi.- Doamne, zise bogatul, dar din câte bunătăţi am adus eu de pe pământ, tocmai asta mi-o dai mie?!- Eu ştiu că mai ai încă o pâine mânjită de noroi şi altceva nimic.

Nu ţi-am spus clar că aici ai numai ce dai altora cu mâna ta cât timp trăieşti pe pământ?! Şi după moartea ta, numai ce-ţi dau ai tăi de pomană.

Tu ai trăit ca un om fără de inimă; ai strâns numai comori pământeşti şi deloc comori cereşti.

Ţi-am dat drumul pe pământ, cu gândul că ce vei mai găsi acolo vei da să­racilor, orfanilor, bolnavilor şi neputincioşilor şi astfel vei avea comoară aici în cer.

Aşa că vezi bine, nu mai ai de primit decât o singură pâine plină de noroi.

N-ai auzit pe pământ că româ­nul spune aşa: „Cine dă, lui îşi dă!” şi credincioşii au o vorbă a lor pe cât de dreaptă pe atât de adevărată şi anume că: „Cine pe sărac ajută, pe Dumnezeu împrumută”.

🙏 Un prieten adevărat 🙏

Un prieten și-a sunat prietenul și i-a spus:
Am nevoie de bani, mama e bolnavă nu am bani de medicamente;
– prietenul lui i-a răspuns: „Bine, dragul meu prieten sună-mă noaptea”
– A zis și făcut, l-a sunat dar telefonul era închis.
– Încerc să sun iar și iar până a obosit, și a plecat să-și găsească un alt prieten care să-l ajute, dar nu a găsit unul…
Trist și dezamăgit de acel prieten care l-a abandonat și a închis telefonul când aveam mai mare nevoie.
– M-am întors acasă și am găsit o pungă de medicamente, lângă perna unde dormea mama lui.
– l-a întrebat pe fratele său, care a spus:
” Prietenul tău a venit și a luat rețetele și a adus aceste medicamente.
– A plecat acum ceva timp ” a zâmbit; cu lacrimi în ochi, a ieșit să-și caute prietenul
Când ţi-a găsit prietenul, l-a întrebat unde eşti?
– Prietenul a spus: ” Omule, am vândut telefonul și am cumpărat medicamentele mamei tale.”
– Înţelegi ce înseamnă prietenia adevărată?
Un prieten adevărat nu-și încrucișează brațele până când celălalt prieten nu se face bine…
– Un prieten adevărat este un frate mamă diferit.
Cuvântul lui Dumnezeu spune că Iov a fost binecuvântat când s-a rugat pentru prietenii săi.
Astăzi este ziua în care să te binecuvânteze, îți binecuvântez inima munca ta viața ta, casa ta, familia ta proiectele și visele tale, în numele lui Iisus!!! 🙇

Dacă citiți până la capăt, lăsați un amin și distribuiți-l în trei grupuri.

Te iubesc enorm de mult

Numai Dumnezeu va fi scăparea…

Vremea noastră este vreme cumplită cu probleme parcă fără răspuns, situații inexplicabile, înnodări din cele mai cumplite. Si nu deznădăjduiți, dar să ne așteptam la mai rău, nu deznădăjduiți dar să știți că în fiecare clipă Dumnezeu Cel nevăzut, cel inexistent, Cel „de neînduplecat” este cu noi aici, nu numai în spațiul din jurul meu, ci și în inima mea și nu există încercare pe care ne-o îngăduie Dumnezeu fără să ne dea și o cale de ieșire. Ce cale de ieșire nu știu, dar Domnul să ne călăuzească și în situații inexplicabile.

Și stăpânitorul lumii acesteia vrea să ne arate că nu putem scapă de el sub nici o formă. Acuma cu organizarea asta, cu sateliții, cu chestii care ne urmăresc și prin care suntem urmăriți nu avem cum să scăpăm. Și mai mulți mi-au povestit despre niște filme pe care le-au văzut. Unul se numea principiul dominoului. Și filmele arătau că dacă ochiul lumii ăsteia e pe tine, nu ai cum să scapi, și până la urmă se termină cu catastrofă, cu moartea. Și, când îmi povesteau simțeam cum panica intră în mine, dar observam un lucru, în niciunul din filme nu se vorbea de Dumnezeu. Niciunul nu a zis Doamne.

Eu cunosc trei cazuri și unul pe care îl cunosc personal, într-o viață de zeci de ani de iad, când persoana a ajuns la punctul de nebunie, de a se sinucide, dar în loc să facă asta a zis Doamne! și imediat s-a schimbat viața acelei persoane. Și am observat în filmele astea, în duhul lumii acesteia care vrea să ne convingă că stăpânitorul lumii acesteia este atotputernic, „de mine nu scapi”, sau faci ce-ți spun eu și îți dau „șaptesprezece privileghiomuri” dacă devenim uniți cu Roma, sau cum spunea Sichim Pasa: „jos capul”. Nu! Avem o alternativă pe care nu ne-o pune înainte duhul lumii acesteia, să strigam la Dumnezeu! Dar, de acuma, în marele necaz singura scăpare este Dumnezeu!

In realitate, de-a lungul istoriei, niciodată n-a fost o scăpare sau o soluție fără Dumnezeu, dar Dumnezeu cel blând ne-a lăsat să ne vedem de treburile noastre chiar dacă noi am crezut că din deșteptăciunea noastră a venit scăparea sau am avut noroc și am găsit soluția asta, și nu ne dăm seama că Dumnezeu a rânduit acea situație, și ne-a lăsat să credem așa. Dar nu a fost, de-a lungul istoriei, când o soluție găsită să nu fi fost de Dumnezeu. „A că a venit un milionar și mi-a dat o sumă de bani și am scăpăt din situație”. Dumnezeu, de la întemeierea lumii, știind ce aveam să trăiesc, a pregătit un milionar care să vină și să-mi dea. Dar să nu uităm să mulțumim lui Dumnezeu și să conștientizam aceasta.

Zice Psalmul: „De n-ar zidi Domnul casa, în zadar s-ar osteni cei ce o zidesc; de n-ar păzi Domnul cetatea, în zadar ar priveghea cel ce o păzeşte.” (Psalm 126, 1) Da păzesc, dar nu paza mea va păzi cetatea dacă nu Dumnezeu în mine păzește. Cu Dumnezeu trebuie să ne tocmim. In singur Dumnezeu trebuie să avem nădejdea. Zice psalmul: „Pentru că nu în arcul meu voi nădăjdui şi sabia mea nu mă va mântui” „Ci dreapta Ta şi braţul Tău şi luminarea feţei Tale” (Psalm 43, 8, 5) – zicea războinicul David. Da, dar cu bratul lui lovea și cu arcul lui trăgea. Și la noi, Dumnezeu nu va veni, ci eu voi zidi casa, dar dacă Dumnezeu nu va lucra în mine, nu va ieși nimic. Vreau să zic că întotdeauna, de-a lungul istoriei, Dumnezeu a fost singura ieșire dar, nevrând să ne silnicească ne-a lăsat să credem că fiindcă noi ne-am priceput.

Zilele care vin sunt cumplite și nu mai există nici o scăpare, cum corect vorbesc filmele alea. Corect, dar nu adevărat! Numai Dumnezeu va fi scăparea. Mi se pare îngrozitor, și pentru noi este, dar va ști Dumnezeu să ne miluiască. Si este un mare privilegiu și în sfârșit și vom învață -dă-ne Doamne!- să ne punem nădejdea numai în Dumnezeu. Si cu singura nădejde în Singur Dumnezeu, vom pune mâna pe sabie, pe arc, pe mistrie, și vom face ce trebuie, nu ne vom intimida de cei care ne urmăresc, dar singur Dumnezeu este soluția. Răul lumii de astăzi este așa de organizat încât scăpare nu mai este.

Deci, tot ce am zis, este un fel de a zice: „ține-ți mintea în iad”. Nu am încercat să evit, să nu vorbesc de criza care este și vine, nu am încercat să o mușamalizez, dar am spus că orice ar fi și orice s-ar întâmpla, dacă te găsești în fundul iadului, să nu deznădăjduiești, și atunci fundul iadului pentru tine va fi rai. Cum a fost înrourare focul cuptorului încins pentru cei șapte tineri. Și asta nu este o poveste, este istorie. Eu am ajuns să mă întreb în ce măsură să cred în Scriptură, ce trebuie să cred literar și ce trebuie să fie metaforic. Lucrurile astea, puțin câte puțin, am ajuns, din ce în ce mai mult, să le cred literar. Când zice scriptura că mare a statut perete de-a dreapta și perete de-a stânga, eu cred că mare a statut perete de-a dreapta și perete de-a stânga. Că sunt prost? Bine, sunt prost și mă bucur că sunt prost și că nu sunt ca deștepții lumii acesteia care au toate dovezile că Dumnezeu nu există, și vom vedea cândva cine va fi fost prostul și cine deșteptul. Prin asta parafraze ce spunea Sf. Ap. Pavel că nebunia lui Dumnezeu este mai înțeleaptă decât înțelepciunea omului. Si poate cu asta să terminam.

Fericirea este gratis…

Unii cred că fericirea costă milioane de euro și încep să clădească afaceri, dar ajung obosiți, depresivi, plini de griji și de fapt în vârful munților de bani ar dori o casă mică, liniștită, retrasă, undeva departe de toate grijile, cu o familie fericită lângă ei, pe care de cele mai mult ori o sacrifica pentru bani.

Fericirea nu e în bani, ci în Cel care o poate da și când buzunarele sunt goale și când acestea sunt pline. Fericirea nu ține de posesiuni, ci de o relație, de relția cu cel care poate să te facă să te simți minunat chiar când “leii” rag în jurul tău.

Unii cred că fericirea stă în plăceri, de aceea aleargă la alcool, tutun, droguri, sex și alte surse de plăcere scăpată de sub control. Dar în mijlocul plăcerilor fără număr constată că sunt goi, chiar de li s-ar turna plăceri carnale pe gât cu pâlnia, și chiar de le-ar fi conectați toți senzorii plăcerii la o priză din care să curgă doar plăceri, tot goi ar fi. De ce? Pentru că sufletul e făcut să se sature doar de Dumnezeu, iar unde nu e Dumnezeu e un mare gol. Trupului îi sunt îngăduite plăceri luate cu măsură în cadru permis, dar sufletul are o singură desfătare – Dumnezeu și neprihănirea Lui.

Unii cred că fericirea este în faimă, de aceea construiesc un nume. Dar când milioane de oameni ajung să li se închine, constată că ei înșiși au nevoie să se închine cuiva. Pentru că fericirea este să te închini singurului care merită lauda oamenilor, adică lui Dumnezeu. Omul care se închină la om, aceasta este cea mai mare deșertăciune. Fericirea nu e în faimă, ci în a direcționa toată gloria către El. Când primești ca Irod lauda oamenilor, te mănâncă vierimii mândriei și ajungi să fii chinuit deși primești laude. La ce-ți folosesc laudele oamenilor când ca Michael Jackson adormi doar cu cocteilul de somnifere, pentru că nu te lasă cugetul de păcate și mândrie să mai adormi liniștit?

Citiți aceste versete scrise de David, Regele care a avut munți de bogății, plăceri carnale fără număr, multe femeie și o faimă mare printre popare. Dar cu toate acestea ajungă să zică: “Numai tu Doamne îmi dai liniște deplină în locuința mea (Ps. 4:7-8)!”

Cu prețuire,
Toni Berbece

Știai că a te supăra e păcat?

Adesea considerăm că a te supăra e ceva minor, că nu e nici vorbă de păcat, că a fi o fire mai supărăcioasă e Ok. Dar oare ce izvorăște din supărare?

Cain l-a omorât pe Abel de la o supărare. Cain a fost supărat că Dumnezeu a primit jertfa curată a lui Abel, iar lui i-a zis să mai încerce. De la o simplă supărare mintea i s-a întunecat, a ajuns la furie, iar de acolo a fost doar un pas să pună mâna pe ceva să-i dea fratelui său în cap.

Am văzut familii distruse de la supărare, divorțul este adesea un efect al supărărilor, care s-au transformat în neiertare și ură. Am văzut Biserici dezbinate de duhul de supărare. Frați în credință care au ajuns să se certe, să bârfească, să denigreze de la niște supărări. Oare nu-i supărarea un păcat dacă Biblia ne zice că ea duce numai la rău și că niciodată la bine (Ps. 37:8)? Atunci de ce ești o fire supărăcioasă?

Alungă supărarea și nu te lăsa iar și iar biruit de ea. Biblia ne zice despre doi slujitori ai lui Ahașveroș, Bigtan și Tereș, care “s-au lăsat biruiți de supărare” și care au vrut să-l asasineze pe împărat. De câte ori ai fost biruit de supărare și ai făcut rău aproapelui tău? Conștientizează că supărarea e un mare păcat și că poți să-ți distrugi chiar propria viață prin el. Dacă ai un duh supărăcios, roagă-te și cere-i Domnului o inimă plină de dragoste, de pace și de răbdare care să acopere greșeala aproapelui, să nu se lipească amărăciunea de tine pentru a nu face niciun rău.

Cu prețuire,
Toni Berbece

P.S. Pentru mai multe despre acest subiect te aștept diseară de la ora 19:00 pe Live-ul Bisericii Profides! 🙂