De ce oamenii cu credinţă în Dumnezeu sunt încercaţi cu suferinţe

Nu toţi oamenii de credinţă

Nu toţi oamenii de credinţă… Eu cunosc oameni cu credinţă, care sunt foarte fericiţi şi n-au nicio suferinţă. Nu i-a durut măseaua în viaţa lor!

M-am dus odată la un moş în Maramureş. Stătea în faţa porţii, aşa, foarte melancolic, şi am zis: Uite, măi, săracul, ce suferă! „Moşule, ce faci aici?” „Ia, şi eu cu munţii.” Ceea ce părea suferinţă era pace.

Să vă dau un alt exemplu. Când m-am operat. Când am fost operat, că nu m-am operat singur, că n-am ajuns la astfel de calităţi, dar popii mai avem puţin şi va trebui să ne operăm şi singuri, pentru că ni s-a spus că n-avem dreptul la asistenţă medicală.

Am văzut un comentariu la un articol de-al meu, care spunea:

„Popi împuţiţi! Nici dreptul la asistenţă medicală gratuită nu l-aţi avea în lume!” Bine, domne, n-avem, ne operăm singuri! Ce, e prima dată? Şi când am fost operat, a fost adus un bătrân. Eu eram întins în pat. Nu prea mişcasem deloc în ultimele zece zile. Dar urechea era antenă. Omul fusese lovit de maşină şi zgâriat foarte tare pe mână. Şi asistenta îi zice:

„Domnu, vreţi să vă dau telefonul să o sunaţi pe soţie?” „Dacă se poate, da. Da’ cum să-i spunem să nu se spărie?” „Păi, îi spun eu în prima fază: Bună ziua, doamnă. Sunt de la spitalul judeţean, asistenta cutare. Vreau să vă spun că îl avem în vizită aici pe soţul dumneavoastră, care a suferit un mic accident. Nu este foarte tare lovit.

Vi-l dau să vă explice’. Nu pot să fac ca el, decât dacă-mi închipui, şi dacă-mi închipui, mă apuc de plâns! Zice omul: „Tu, Mărioară! Nu-i grav, tu! Numa atât: mă doare inima că-n sara asta nu mă-ntorc acasă!” Măi, asta-i declaraţie de dragoste, măi, fraţilor.

„Tu, Mârioară, da* nu plânje, că-i numa o ţâră!” EI avea, săracul, ruptă mâna, belită toată. Domnule, de-o discreţie, de-o fragilitate! Am zis: Hristos a înviat! Acesta-i sensul!

Vin siliconatele astea la televizor, mai scârţâie cu silicoanele pe ecran.,. dramă naţională! A intrat asistenta, o băţoasă de asta, plângea-n rezervă, ruptă! A venit medicul, care nu-i copil mic, Era cu nodu-n gât! Mă uitam la ei. Suferinţa unui om de valoare converteşte lumea.

Crestin de ocazie, Pr. Constantin Necula – Editura Agnos, Sibiu 2016

Detector de pocăință falsă…

Imaginați-vă că la intrarea în fiecare Biserică e un detector din acela ca la aeroport, dar care să nu detecteze metalele, ci ipocrizia celor care vin să ridice mâinile la închinare, aceleași mâini care se vor grăbi după slujbă să dea click pe filme spurcate, să fure, să lovească și să facă tot felul de alte păcate. Să detecteze și gurile care cântă “Înalț un Aleluia!”, dar care mai apoi spurcă, blesteamă, drăcuiesc, bârfesc, vorbesc de rău și denigrează.

Ce-i lipsește azi Bisericii este acest “detector de pocăință falsă”, Ioan Botezătorul îl avea. El scana omul cu ochii luminați de Duhul și când vedea câte un ipocrit striga “Pui de năpârcă…”. De ce era atât de dur? Pentru că dacă ai tupeul să-L fentezi pe Dumnezeu ești un om periculos, care nu ai frică de nimeni și ești gata de tot răul din lume.

Biserica nu e făcută ca să fenteze justiția mafioții, politicienii și orice alt condamnat penal, Biserica nu e ca să le mai spele din imagine și să creadă toți că “s-au cumințit”, când ei știu că nu s-au schimbat. Biserica nu e locul în care lacrimile sunt deconectate de inimă, cine plânge la predică, dar apoi păcătuiește zâmbind, este de fapt un bocitor sau o bocitoare profesionist/ă, care ar face bani mulți la orice priveghi.

Fiecare Biserică are nevoie de un Ioan Botezătorul la ușă, să stea acolo și să nu le permită ipocriților să se identifice cu Biserica și să-i pângărească numele și Capul ei, pe Isus Cristos. Biserica Primară era un loc atât de sfânt încât Biblia ne spune că cei care nu aveau de gând să se lase de păcate nu îndrăzneau să vină la Biserică doar de fațadă sau în vizită, mai ales după evenimentul Anainia și Safira. Așadar, fii sincer cu Dumnezeu!

Cu prețuire pentru toți creștinii autentici,
Toni Berbece

Detector de pocăință falsă…

 

Pastor Din Wuhan, Scrisoare Catre Crestinii Din Intreaga Lume: Epidemia Nu Ne Poate Desparti De Dragostea Lui Hristos!

Un pastor chinez a scris o scrisoare catre crestinii lumii, in care descrie situatia cu care se confrunta din cauza epidemiei de coronavirus, mentionand totodata oportunitatea de a-L predica pe Hristos, in acest context.

Pastorul, ramas anonim (din motive de securitate), este unul dintre milioanele de cetateni chinezi aflati in carantina totala impusa de autoritati pentru combaterea raspandirii virusului.

In timp ce China sufera, el crede ca se intampla ceva mult mai amplu si spune ca este timpul pentru crestini sa proclame Evanghelia intr-o tara in care credinta in Iisus este interzisa.

In continuare, cititi scrisoarea completa a pastorului din orasul Wuhan, epicentrul focarului de coronavirus mortal.

Frati si surori, Pacea Domnului sa fie asupra voastra:

In ultimele zile, pneumonia (cauzata de coronavirus) a fost in centrul gandurilor si a vietii mele. Ma uit mereu la ultimele stiri si ma gandesc la modul in care familia noastra si biserica ar trebui sa faca fata.

In ceea ce priveste familia, am facut rost de masti si mancare si le-am cerut sa iasa cat mai putin din casa. Cand am fost nevoit sa ies afara am folosit o masca, iar restul am lasat in mainile Domnului.

Referitor la biserica, la securitatea congregatiei, va marturisesc ca exista posibilitatea ca membrii sa poata contacta virusul, iar acest lucru ne ingrijoreaza. Este evident ca ne confruntam cu o proba a credintei noastre.

Situatia este extrem de critica, dar avem incredere in promisiunile Domnului, care spune: „Eu stiu gandurile pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, ganduri de pace, si nu de nenorocire, ca sa va dau un viitor si o nadejde.” (Ieremia 29:11).

Prin urmare, noi crestinii avem responsabilitatea de a ne ruga pentru cei care se tem in acest oras si in tara si de a le aduce pacea lui Hristos.

In primul rand, trebuie sa lucram ca pacea lui Hristos sa se instautreze in inimile lor. Iisus ne-a dat pacea sa, dar pacea nu este sa ne scoata din dezastru si moarte, ci sa avem pace in mijlocul dezastrului si a mortii, deoarece Hristos a depasit deja aceste lucruri (Ioan 14:27, 16:33). In caz contrar, nu am fi crezut in Evanghelia pacii (Efeseni 6:15) si, impreuna cu lumea, am fi ingroziti de epidemie si am pierde Speranta in fata mortii.

De ce doar crestinii au aceasta pace? Din cauza pacatului, oamenii au parte de incercarile si necazurile care vin asupra lor. Cei rai n-au pace, zice Domnul (Isaia 48:22). Cu totii eram pacatosi, dar Hristos, prin credinta, ne-a luat pedeapsa si ne-a dat pacea lui. Prin urmare, Pavel spune: Cine va ridica para impotriva alesilor lui Dumnezeu? Dumnezeu este Acela care-i socoteste neprihaniti! (Romani 8:33)

Crestinii s-ar putea confrunta cu aceleasi necazuri cu lumea, dar aceste necazuri nu mai sunt o pedeapsa, ci o noua oportunitate de a se apropia de Atotputernicul, de a-si purifica sufletele si o ocazie de a vesti Evanghelia.

Cu alte cuvinte, cand are loc un dezastru, acesta nu este altceva decat o forma a iubirii lui Dumnezeu. Si, asa cum credea Pavel cu fermitate, „Cine ne va desparti pe noi de dragostea lui Hristos? Necazul, sau stramtorarea, sau prigonirea, sau foametea, sau lipsa de imbracaminte, sau primejdia, sau sabia?”

„Totusi, in toate aceste lucruri, noi suntem mai mult decat biruitori, prin Acela care ne-a iubit. Caci sunt bine incredintat ca nici moartea, nici viata, nici ingerii, nici stapanirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare, nici inaltimea, nici adancimea, nicio alta faptura, nu vor fi in stare sa ne desparta de dragostea lui Dumnezeu care este in Isus Hristos, Domnul nostru” (Romani 8: 35-39).

Epidemia de azi din Wuhan nu ne poate desparti de dragostea lui Hristos; Domnul nostru Iisus Hristos ne iubeste. Aceste cuvinte sunt atat de puternice si reconfortante, incat am devenit deja trup cu Hristos. Avem o parte din suferintele pe care le-a indurat si avem o parte din gloria Lui, Hristos este al nostru si totul este al Lui Hristos. Prin urmare, Hristos este alaturi de noi pentru a face fata epidemiei din acest oras; Coronavirusul nu ne poate afecta. Daca murim, este o ocazie sa-L marturisim pe Hristos si chiar mai mult: sa fim partasi ai gloriei Lui!

De aceea, dragii mei frati si surori, va incurajez sa fiti puternici in dragostea lui Hristos. Daca vom trece prin experienta mortii in aceasta epidemie, intelegand si traind Evanghelia, vom experimenta mai profund iubirea lui Hristos. Si astfel ne vom apropia tot mai mult de Dumnezeu. Domnul nostru Iisus, prin credinta, a experimentat o suferinta incomparabila, dar Dumnezeu L-a inviat din morti si l-a asezat la dreapta Sa (Fapte 2: 32-36).

Daca citind aceste randuri inca nu aveti liniste, va incurajez sa cititi Scripturile citate mai sus si ma rog ca Domnul sa va dea putere pana cand pacea lui Hristos va domni in inima voastra. Ar trebui sa stiti ca acesta nu este doar un dezastru observabil, ci este si mai mult o lupta spirituala. In primul rand, trebuie sa lupti pentru inima ta si, in al doilea rand, sa lupti pentru sufletul acestui oras.

Stiti bine ca nici o vrabie nu cade fara voia Tatalui (Matei 10:29). Credeti ca atatea suflete care se confrunta cu aceasta situatie dificila, pot fi in afara vointei lui Dumnezeu? Tot ceea ce experimentam azi, nu seamana cu mijlocirea lui Avraam pentru Sodoma si cu Iona in fata cetatii Ninive?

Daca Dumnezeu, pentru un om neprihanit a retinut judecata asupra Sodomei sau pentru 120.000 de oameni care nu puteau deosebi stanga de dreapta si a amanat distrugerea, ce zice despre orasul Wuhan in care traim? Trebuie sa ne rugam ca Dumnezeu Sa-si reverse mila pentru acest oras si sa aduca pacea asupra acestui oras prin rugaciunile si marturiile noastre.

Cred ca aceasta este porunca lui Dumnezeu care ii cheama pe aceia dintre noi care traiesc in Wuhan.

Trebuie sa ne rugam pentru pacea acestui oras, pentru cei care sufera de aceasta boala, pentru personalul medical care se lupta cu efectele virusului, pentru toti oficialii guvernamentali de la toate nivelurile, pentru toti oamenii din Wuhan!

Si, prin intermediul retelelor online, sa ii putem ghida si mangaia pe prietenii nostri si pe toti cei care au nevoie, cu Evanghelia, amintindu-le ca viata nu este in mainile noastre, ci ale Lui Dumnezeu.

In ultimele zile am primit numeroase intrebari de la pastorii straini. Ei si intreaga Biserica sunt ingrijorati pentru acest oras si pentru noi; Chiar in fata acestei epidemii, au dorit sa ajute orasul alaturi de noi.

Prin urmare, va rog in mod special sa priviti doar la Iisus. Sa nu va faceti griji pentru viata mea, sau sa fiti agitati sau tematori, doar rugati-va in numele lui Iisus. Oamenii cu inima buna sunt in slujba acestui oras, prin actiunile lor, in special personalul medical care isi risca viata. Daca ei isi pot asuma astfel de responsabilitati lumesti, cum sa nu ne asumam noi mai usor responsabilitatile spirituale?

Daca nu simtiti nevoia de a va ruga, cereti Domnului sa va dea un suflet iubitor, o inima plina de rugaciune; Daca nu plangeti, cereti Domnului lacrimi. Pentru ca stim cu siguranta ca numai prin milostenia Domnului, acest oras va fi salvat .

Un pastor din Wuhan

Citeste si: Se modifică rugăciunea ‘Tatăl nostru’

Sursa: Afirmativ

Cea mai puternică rugăciune! Spune-o zilnic şi scapi de orice rău

Atunci când simţi că viaţa devine tot mai grea şi că ai nevoie de protecţie divină, rosteşte cea mai puternică rugăciune pentru reuşită în viaţă!

Rosteşte cea mai puternică rugăciune măcar o dată pe zi, timp de o lună, şi vei vedea că inima ta devine mai uşoară şi tu priveşti lucrurile din viaţa de zi cu zi cu mai multă înţelepciune.

Cea mai puternică rugăciune:

„Doamne, asa precum arde lumanarea mea de repede, luata din sfanta biserica, tot asa sa-mi ajute Dumnezeu,

Citește mai multCea mai puternică rugăciune! Spune-o zilnic şi scapi de orice rău

Rugăciune pentru națiune!

 

Un pastor baptist din Cluj mi-a spus că cineva a avut o viziune pentru mine și echipa mea, că înconjuram Casa Poporului și că ne rugam pentru națiunea noastră,

că o binecuvântăm și că în urma noastră lăsăm un foc de fiecare dată când făceam acest lucru, focul acesta a crescut tot mai mult și a pătruns în interiorul Casei Poporului generând o trezire spirituală peste această națiune, o trezire care va cuprinde și lumea politică.

Nu am luat-o doar la modul figurativ, ci am pus în practică această viziune. Am hotărât ca timp de șapte săptămâni să postim primele trei zile, iar apoi să înconjurăm fizic Casa Poporului binecuvântând națiunea noastră. Știu că nu e doar datoria unora, ci a noastră a tuturor.

Poate mă întrebați: De ce vreți trezire și ce înseamnă de fapt aceasta? Trezire înseamnă ca ai noștri politicieni să-L iubească pe Dumnezeu și acest neam, să nu-l mai fure, ci să servească interesele poporului, să-l protejeze de legi imorale (propaganda sexuală de exemplu) și de subjugare financiară.

Trezire înseamnă ca rata divortului, a avortului, a crimei să scadă vertiginos, să se chinuie să caute cei de la știrile de la ora 17:00 vești rele si răutăți in neamul acesta. Trezire înseamnă ca prostituatele, videochatistele, proxeneții, interlopii, dealeri de droguri să se lase de “meserie” și să-L caute pe Dumnezeu.

Trezire înseamnă ca oamenii să fie interesați mai mult de curăția promovată de Dumnezeu și de Scripturi decât orice altceva. Trezirea înseamnă ca păcatul să fie condamnat public și ca cel care-l promovează să nu aibă curaj să deschidă gura și să ridice capul în națiunea aceasta.

Trezirea înseamnă ca jocurile de noroc, pariurile sportive, cluburile, afacerile cu videochat și prostituție, clinicile de avort, vrăjitoria, ghicitul, toate acestea să de faliment și să te chinui să mai găsești în această națiune așa ceva.

Poate vă gândiți că suntem prea visători, dar haideți să ne facem partea, haideți să strigăm la Dumnezeu, să ne cerem iertare pentru păcatele acestei națiuni, să alungăm răul dintre noi și vom vedea cum El își va face partea.

Intrați cu noi în post și rugăciune, cereți această națiune din mâinile lui Dumnezeu, să fie legată orice căpetenie demonică de distrugere de peste acest popor. Când ne-am hotărât să facem acest lucru am avut parte de cea mai mare vijelie la propriu, adesea simțeam că ne ia pe sus.

Am realizat că războiul e atât fizic cât și spiritual, dar nu ne lăsăm avem curaj și autoritate din Viteazul nostru, Domnul Isus Cristos!

Doamne, trezește România!
Cu prețuire,
Toni Berbece

Să se facă voia Lui în viața mea, în fiecare zi…

Trebuie să avem răbdare, pentru că Dumnezeu trăiește în veșnicie și lucrează în veșnicie. Ne grăbim să vedem totul împlinit cât ai bate din palme, pentru că viața noastră se scurge rapid. Suntem aici doar pentru o scurtă vreme din veșnicie și apoi ce se întâmplă? Am terminat cu această viață.

Dar Dumnezeu lucrează în veșnicie și din această cauză s-ar putea să cerem ceva azi și să-l primim peste 30 de ani! În acest fel, ușor-ușor dobândim experiență și, în final, într-o zi, nu mai dorim și nu mai cerem nimic. Pentru că El știe ce, unde, dacă și când ne va da acel lucru. Așa că trebuie să rămânem liniștiți și să nu ne agităm. Unii vor spune că suntem indiferenți, apatici, impasibili. Dar acest lucru nu este adevărat. Noi pur și simplu mergem în ritmul lui Dumnezeu și conform voii Sale. Acesta este motivul pentru care nu ne impacientăm.

Cu mulți ani în urmă, mă nelinișteam. Ce se va întâmpla? Cum voi face asta? Când voi merge acolo? Apoi, am avut mândria de a ști care va fi rezultatul muncii mele… Va fi criticată? Va fi aprobată? Eram îngrijorată și așteptam cu nerăbdare să aflu. Acum nu mai simt nimic de genul acesta! Pur și simplu stau liniștită și aștept să se facă voia Lui în viața mea – în fiecare zi.

În fiecare dimineață îmi pun semnătura în partea de jos a noii pagini – semnez „cec alb” pentru Domnul…

Maica Gavrilia, asceta iubirii, Editura Episcopiei Giurgiului, 2014

Sursa: Altarul credintei