Rugăciune specială către Domnul Iisus pentru fericirea și sănătatea copiilor tăi. Trebuie spusă din toată inima

Rugăciune rară, specială către Domnul Iisus Hristos pentru fericirea şi bunăstarea ta și a copiilor tăi! Are puteri mari dacă o spui din toată inima ta:

Doamne Iisuse Hristoase! Fie mila Ta asupra copiilor mei (numele), păzeşte-i pe ei sub acoperământul Tău, ocroteşte-i de toată pofta vicleană, depărtează de la ei pe tot vrăjmaşul şi potrivnicul, deschide-le urechile şi ochii inimii, dăruieşte umilinţă şi smerenie inimilor lor.

Doamne! Cu toţii suntem zidirea Ta: îndură-Te de copiii mei (numele) şi întoarce-i la pocăinţă. Mântuieşte-i, Doamne, şi miluieşte-i pe copiii mei (numele) şi luminează-le mintea cu lumina înţelegerii Evangheliei Tale, povăţuieşte-i în calea poruncilor Tale şi învaţă-i, Mântuitorule, să facă voia Ta, că Tu eşti Dumnezeul nostru și Ție slavă înălțăm, Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin!

Ca să înţelegem pe deplin că orice lucru şi orice persoană în viaţa noastră este un dar de la Dumnezeu, avem nevoie să le punem înaintea lui Dumnezeu pe deplin, aşa cum spune Sf. Efrem Sirul: „Căci numai punerea înainte cea desăvârşită o cere de la noi Dumnezeu şi El ne va da putere şi biruinţă.“ Este valabil acest lucru şi în ceea ce priveşte copiii.

Probabil cunoaşteţi multe persoane care nu văd astfel lucrurile. În special cu copiii. Îşi doresc atât de mult să prevină orice întâmplare neplăcută în viaţa copiilor, încât unii sunt în stare să nu-i lase să urce în maşina altor părinţi. Nu le îngăduie copiilor să exploreze lumea – nu fără ei în preajmă. Le este frică. Le este frică de lucruri care li s-ar putea întâmpla copiilor.

Şi totuşi, avem nevoie să ne punem copiii înaintea lui Dumnezeu. El i-a făcut. El îi cunoaşte. El îi iubeşte de milioane de ori mai tare decât ne putem noi închipui. Uneori, citim versetele 38-39 din capitolul 8 al Epistolei către Romani ca şi cum s-ar referi doar la noi. Uităm că şi pe copiii noştri îi iubeşte tot la fel:

„Căci sunt încredinţat că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile, nici cele de acum, nici cele ce vor fi, nici puterile, nici înălţimea, nici adâncul şi nici o altă făptură nu va putea să ne despartă pe noi de dragostea lui Dumnezeu, cea întru Hristos Iisus, Domnul nostru.“

„În iubire nu este frică“

Noi ţinem aceste daruri – copiii noştri, pe care Dumnezeu îi iubeşte atât de mult – şi credem că îi deţinem. Pentru că, de fapt, ne purtăm faţă de ei ca şi cum ar fi proprietăţile noastre.

Deseori, gândim că rolul primordial al unui părinte este protejarea copilului. Cu siguranţă, face parte din îndatoririle noastre să avem grijă de proprii copii şi să prevenim răul, atunci când este posibil.

Dar dacă trăim cu iluzia că putem preveni în vreun fel durerea din viaţa lor, ne vom trăi vieţile într-o mare frică. Şi dacă îi cocoloşim să nu trăiască nici măcar consecinţele normale (mai dureroase) ale unor acte pe care le-au făcut, le furăm capacitatea de a învăţa să ia decizii în viaţă. Orice decizie pe care o luăm în locul copiilor este una pe care ei nu şi-o pot asuma.

Înseamnă că de acum copilul meu va ajunge să fie tratat incorect uneori la şcoală? Cu siguranţă, se va întâmpla şi asta, măcar o dată. Dar am nevoie să-l încredinţez lui Dumnezeu, împreună cu toate fricile mele.

Uneori, confundăm dragostea cu frica. Dar ajungând la aceasta, contrazicem spusele Sfântului Apostol Ioan cu privire la dragoste, care spune: „În iubire nu este frică, ci iubirea desăvârşită alungă frica, pentru că frica are cu sine pedeapsa, iar cel ce se teme nu este desăvârşit în iubire.“ (I In. 4, 18)

Dacă aveţi dificultăţi la a vă încredinţa copiii lui Dumnezeu, gândiţi-vă la următorul verset: „Ziua când mă voi teme, voi nădăjdui în Tine. În Dumnezeu voi lăuda toate cuvintele mele toată ziua; în Dumnezeu am nădăjduit, nu mă voi teme: Ce-mi va face mie omul?“

(Ps. 55, 3-4). Dumnezeu va avea grijă de copiii noştri. El este de infinite ori mai puternic decât orice om. El ne spune: „Iată îţi poruncesc: Fii tare şi curajos, să nu te temi, nici să te spăimântezi, căci Domnul Dumnezeul tău este cu tine pretutindenea, oriunde vei merge“ (Iosua 1, 9). Dar nu va fi doar cu noi, atunci când avem grijă de copiii noştri, ci va fi şi cu ei, atunci când aceştia sunt în afara razei noastre vizuale.

Domnul ne promite că va fi cu noi, pururea

El va fi întotdeauna cu copiii noştri. Viaţa ni se poate sfărâma sub diferite greutăţi. Noi putem cădea. Copiii noştri pot suferi. Şi cu toate acestea, Domnul ne promite că va fi cu noi, pururea.

El ne dă nu doar nouă putere să facem faţă realităţilor vieţii, ci şi lor. De aceea, când ne e teamă, ca părinţi, pentru viitorul copiilor, să ne gândim că viitorul tuturor e în mâinile Lui. Să trăim în credinţa aceasta, ocupându-ne cu seriozitate de cele ce ni se cer azi.

Psalmul 142

„Cu glasul meu strig către Domnul, cu glasul meu mă rog către Domnul. Îmi vărs necazul înaintea Lui și-mi povestesc strâmtorarea înaintea Lui. Când îmi este mâhnit duhul în mine, Tu îmi cunoști cărarea.

Pe drumul pe care umblu, mi-au întins o cursă. Aruncă-Ţi ochii la dreapta și privește! Nimeni nu mă mai cunoaște, orice scăpare este pierdută pentru mine, nimănui nu-i pasă de sufletul meu. Doamne, către Tine strig și zic:

„Tu ești scăparea mea, partea mea de moștenire pe pământul celor vii.” Ia aminte la strigătele mele, căci sunt nenorocit de tot! Izbăvește-mă de cei ce mă prigonesc, căci sunt mai tari decât mine!

Scoate-mi sufletul din temniţă, ca să laud Numele Tău! Cei neprihăniţi vor veni să mă înconjoare când îmi vei face bine.”
‭‭Psalmul‬ ‭142:1-7‬ ‭VDC‬‬
https://www.bible.com/191/psa.142.1-7.vdc

Rugăciunea părinților pentru copiii lor care s-au îndepărtat de Dumnezeu

Sfinte Părinte Efrem, copiii noștri se depărtează de Dumnezeu și inima noastră e mâhnită știind că o apucă pe căi străine, care nu duc nicidecum către cele de Sus.

Minunat și totodată înfricoșător este darul libertății cu care Domnul ne-a înzestrat și doar o rugăciune stăruitoare și atotcuprinzătoare poate purta mulțimea căilor și alegerilor omenești.

Cu adevărat inima noastră e răstignită, de aceea te rugăm: ajută-ne ca noi înșine să nu ne lepădăm de Dumnezeu socotindu-ne neatârnați de El.

Conștiința ne mustră și ne spune că tocmai văzându-ne faptele și fățărnicia și luându-le drept pildă, copiii noștri se depărtează și se leapădă de Domnul, căci noi înșine suntem înstrăinați de chipul părintesc.

Mărturisim că nu ne rugăm statornic pentru copiii pe care Tu Însuți ni i-ai dăruit.

Încă știm că i-am rănit sufletește, iar atunci când se cuvenea să le arătăm dragostea și blândețea cea părintească cea prin rugăciune, le-am arătat chip al mâniei și asprimii întru care s-a închegat chipul cel drăcesc și plin de urâciune.

Iartă-ne, Sfinte Efrem, căci toți dimpreună, părinți și copii, suntem moștenitori ai firii celei căzute care iubește întunericul mai mult decât lumina.

Ridică-ne din împotmolirile învârtoșărilor noastre și ne arată și ne întărește pe calea prin care să ajungem cu toții la îndreptare și pocăință nefățarnică.

Amin.

RUGĂCIUNE pentru VEDEREA propriilor PĂCATE a Sfântului Ignatie Briancianinov

“Doamne, dă-ne să ne vedem păcatele, aşa încât mintea noastră, atrasă cu desăvârşire de luarea aminte faţă de propriile păcate, să înceteze a mai vedea greşelile aproapelui şi, în acest chip, să-i vadă pe toţi buni.

Dă inimilor noastre să părăsească grija pierzătoare de neajunsurile aproapelui şi să se unească numai în grija pentru dobândirea curăţiei şi a sfinţeniei poruncite şi pregătite nouă de către Tine.

Dă-ne nouă, celor ce ne-am întinat haina sufletului, să o albim iarăşi. Ea a fost deja spălată prin apa Botezului, iar acum, după pângărire, aceste haine au nevoie să fie spălate prin apa lacrimilor.

Dă-ne să ne vedem în lumina harului Tău neputinţele cele de multe feluri din noi, care înăbuşă în inimă mişcările duhovniceşti.

Dă-ne marele dar al pocăinţei, care întotdeauna este premers de marele dar al vederii păcatelor noastre!

Păzeşte-ne, Doamne, de hăul amăgirii de sine, care apare în suflet din pricina păcătoşeniei noastre!

Îndrumă-ne paşii către Tine şi fă-ne să ajungem la Tine, Cel Care îi primeşti pe cei ce-şi recunosc cu umilinţă păcatele şi îi lepezi pe cei ce se socotesc drepţi.

Ca astfel să Te slăvim în veci, întru veşnica Ta fericire, a Singurului Dumnezeu Adevărat, Răscumpărătorul celor robiţi şi Mântuitorul celor pierduţi.

Amin! “

Niciodata povesti necazul tau altuia. Chiar nu te ajuta cu nimic, dimpotriva…

Povestindu-i altuia necazul tau nu faci altceva decat sa ii dai prilej sa te discute si sa rada! Toate problemele personale pe care le avem fiecare si pe care le-am discutat cu duhovnicul, nu cu nasa, nu cu vecina, nu cu matusa, nu cu prietena…

Pentru ca ajungi intr-o zi sa spui „Vai cat am investit si m-a trisat!”, dar nu e vina ei, e vina ta! „Vai cat suflet am pus si m-a vandut!”…astea sunt prostii omenesti! Tu, increderea totala si inima totala trebuie sa i-o dai lui Dumnezeu!

Stai si vorbeste cu Maica Domnului la icoana si daca nu iti raspunde ea nimic, raspunsul iti vine singur in minte! Tacerea icoanei si a Maicii Domnului in fata ta cand te vaiti de greutasi, este de fapt raspunsul la problemele tale! Taci si te roaga!

***Vi s-a intamplat vreodata sa intalniti persoane care va spun lucruri simple…

” – Mai, dar eu te stiam pe tine o fata simpla, eleganta, cocheta, frumoasa … Ce ai patit de ai luat-o pe latura asta aiurea cu biserica?”

Sunt cazuri cand unii chiar o iau aiurea cu biserica!

Pentru ca unii au crezut ca biserica este o portita de salvare si au uitat ca trebuie sa mai fie si umani!

Daca stai la biserica nu iei salariu, iei impartasanie!

Trebuie sa muncesti ca sa traiesti!

La biserica vii doua ore la Sfanta Liturghie, dar in rest trebuie sa te ancorezi in realitateatea vietii, dupa proverbul care spune asa:

„Cereti si vi se va da, bateti si vi se va deschide, cautati si veti afla!”… caci „Inmultirea Painilor” in pustie, a fost o sigura data nu in fiecare zi!

– In momentul in care ajungem la cunoasterea de sine nu mai suntem orbi!

– Cu ce masura dai cu aceea primesti!

– Trebuie sa-L cunoastem pe Dumnezeu asa cum trebuie nu asa cum vrem!

Un tată i-a spus fiului său:

Ai absolvit cu onoare, iată o mașină pe care am achiziționat-o cu mulți ani în urmă…

Dar înainte să ți-o dau, du-o în parcarea de mașini second hand din centru și spune-le că vreau să o vând și vezi cât îți oferă.

Fiul s-a dus în parcare, s-a întors acasă la tatăl său și a spus: „Mi-au oferit 1,000 $ pentru că pare foarte epuizată.”
Tatăl a spus, „Du-o la amanet.”

Fiul s-a dus la amanet, s-a întors la tatăl său și a spus: „Casa de amanet a oferit 100 $ pentru că este o mașină foarte veche.”
Tatăl l-a rugat pe fiul său să meargă la un club de mașini și să le arate mașina.

Fiul a dus mașina la club, s-a întors și i-a spus tatălui său: ” Unii oameni din club au oferit 100,000 $ pentru ea, deoarece este o mașină emblematică Nissan Skyline R34, și este căutată de mulți.

Tatăl i-a spus fiului său: ” Am vrut să știi că locul potrivit te prețuiește așa cum trebuie.”…

Dacă nu ești prețuit, nu te supăra, înseamnă că ești în locul nepotrivit.

Cei care îți cunosc valoarea sunt cei care te prețuiesc, și nu sta niciodată într-un loc unde nimeni nu îți vede valoarea.