Beni Fărăgău – Cel care ne verifică la telefon dacă respectăm auto-izolarea, a trebuit să recunoască că tot ce ne-a rămas este rugăciunea…

Sunt mai bine de trei luni de când „ciuma” bântuie ziua în amiaza mare și se întinde de pe un continent pe altul, secerând mii de vieți. Prognozele nu sunt prea îmbucurătoare.

Chiar dacă virusul va înceta să se înmulțească și să infecteze, dezastrul pe care-l va lăsa invazia acestui soi de „lăcuste” invizibile încă nu-l putem nici măcar intui. Nu ne rămâne decât să strigăm împreună cu psalmistul, adunând în strigătul lui glasurile întregii omeniri:

1Doamne, nu mă pedepsi cu mânia Ta și nu mă mustra cu urgia Ta.

2Ai milă de mine, Doamne, căci mă ofilesc! Vindecă-mă, Doamne, căci îmi tremură oasele.

3Sufletul mi-i îngrozit de tot; și Tu Doamne, până când vei zăbovi să Te înduri de mine?

4. Întoarce-Te, Doamne, izbăvește-mi sufletul! Mântuiește-mă, pentru îndurarea Ta!

5. Càci cel ce moare nu-și mai aduce aminte de Tine; și cine Te va lăuda în locuința morților? 6Nu mai pot gemând! (Psalmul 6:1-5).

Cel care ne verifică la telefon dacă respectăm auto-izolarea, a trebuit să recunoască că tot ce ne-a rămas este rugăciunea. Dar oare ce ne dă dreptul să strigăm după ajutorul Aceluia pe care L-am neglijat și L-am nesocotit atâta vreme? Doar pocăința! Și ea trebuie să înceapă cu noi, cu cei care cunoaștem pe Domnul. Dacă zece oameni neprihăniți ar fi fost suficienți ca să scape Sodoma și Gomora de revărsarea pedepsei lui Dumnezeu, oare câți ar trebui să fie în cetatea noastră, în țara noastră, în lumea noastră?

Nouă, Bisericii, ar trebui să ne sune îndemnul lui Pavel adresat corintenilor: „Pe voi înșivă încercați-vă dacă sunteți în credință. Pe voi înșivă încercați-vă. Nu recunoașteți voi că Isus Hristos este în voi? Afară numai dacă sunteți lepădați” (2 Cor. 13:5).

Pentru noi, Biserica lui Dumnezeu este o vreme de curățire și de refocalizare. Avem un rol de jucat și nu îl putem neglija în astfel de vremuri:

14Dacă poporul Meu peste care este chemat Numele Meu se va smeri, se va ruga, și va căuta Fața Mea, și se va abate de căile lui rele, îl voi asculta din ceruri, îi voi ierta păcatul, și-i voi tămădui țara. 15Ochii Mei vor fi deschiși de acum, și urechile Mele vor fi cu luare aminte la rugăciunea făcută în locul acesta (2 Cronici 7:14-15).

Dumnezeu a rămas același. Rolul poporului Lui de a fi sare și lumină nu s-a schimbat. Doar „locul acesta” despre care vorbește Solomon în rugăciunea sa nu mai este același, pentru că Acela care este mai mare decât Solomon a spus Samaritencii: „Vine ceasul, și acum a și venit, când închinătorii adevărați se vor închina Tatălui în duh și în adevăr; fiindcă astfel de închinători dorește și Tatăl” (Ioan 4:23).

Prin urmare, rugăciunile noastre nu pot fi împiedicate să ajungă înaintea tronului lui Dumnezeu, chiar dacă suntem izolați în locuințele noastre.

Nu unde ne rugăm contează ci cum o facem. Iar dacă ne întrebăm de ce s-o facem, încrederea psalmistului ar putea să ne fie imbold: „Domnul îmi ascultă cererile și Domnul îmi primește rugăciunea!” (9).

Beni Fărăgău

Loading...