Niciodata povesti necazul tau altuia. Chiar nu te ajuta cu nimic, dimpotriva…

Povestindu-i altuia necazul tau nu faci altceva decat sa ii dai prilej sa te discute si sa rada! Toate problemele personale pe care le avem fiecare si pe care le-am discutat cu duhovnicul, nu cu nasa, nu cu vecina, nu cu matusa, nu cu prietena…

Pentru ca ajungi intr-o zi sa spui „Vai cat am investit si m-a trisat!”, dar nu e vina ei, e vina ta! „Vai cat suflet am pus si m-a vandut!”…astea sunt prostii omenesti! Tu, increderea totala si inima totala trebuie sa i-o dai lui Dumnezeu!

Stai si vorbeste cu Maica Domnului la icoana si daca nu iti raspunde ea nimic, raspunsul iti vine singur in minte! Tacerea icoanei si a Maicii Domnului in fata ta cand te vaiti de greutasi, este de fapt raspunsul la problemele tale! Taci si te roaga!

***Vi s-a intamplat vreodata sa intalniti persoane care va spun lucruri simple…

” – Mai, dar eu te stiam pe tine o fata simpla, eleganta, cocheta, frumoasa … Ce ai patit de ai luat-o pe latura asta aiurea cu biserica?”

Sunt cazuri cand unii chiar o iau aiurea cu biserica!

Pentru ca unii au crezut ca biserica este o portita de salvare si au uitat ca trebuie sa mai fie si umani!

Daca stai la biserica nu iei salariu, iei impartasanie!

Trebuie sa muncesti ca sa traiesti!

La biserica vii doua ore la Sfanta Liturghie, dar in rest trebuie sa te ancorezi in realitateatea vietii, dupa proverbul care spune asa:

„Cereti si vi se va da, bateti si vi se va deschide, cautati si veti afla!”… caci „Inmultirea Painilor” in pustie, a fost o sigura data nu in fiecare zi!

– In momentul in care ajungem la cunoasterea de sine nu mai suntem orbi!

– Cu ce masura dai cu aceea primesti!

– Trebuie sa-L cunoastem pe Dumnezeu asa cum trebuie nu asa cum vrem!

“Nebunule, chiar în noaptea aceasta ți se va cere sufletul…” Luca 12:20

Zilele acestea a murit o vedetă din România, care, cu câteva ore înainte de moarte, îi spusese unui prieten că va trăi 588 de ani, că s-a înscris într-o sectă care-i dă voie să bea doar votcă și șampanie și că el face cele mai tari petreceri.

Părea că este în floarea vârstei și chiar avea impresia că este nemuritor. Din păcate nu știa că Dumnezeu avea să-i ceară sufletul, pe care i l-a dăruit cu atâta drag, chiar în noaptea aceea. Poate că totuși acest om a avut timp în ultima clipă să-și ceară iertare și să-și încredințeze viața Domnului.

Semnalul de alarmă pe care-l trage Însuși Hristos, prin pilda cu bogatul căruia i-a rodit țarina, este că nu suntem nemuritori, că nu suntem creați pentru a ne face poftele stricate și nici nu suntem de capul nostru în lumea aceasta, nici în cea de apoi. Dumnezeu va taxa întotdeauna aroganța celor care batjocoresc vocea cugetului lor, o voce dăruită de Dumnezeu fiecărui muritor.

Nu uita că vine vremea când și ție ți se va cere sufletul, iar atunci, cum spune Psalmistul, nu vei putea să-l mai păstrezi chiar dacă vei dori asta. Suntem numiți de Biblie: “cei ce nu-și pot ține viața”. Așadar, nu te chinui să câștigi lumea aceasta, pentru că e degeaba dacă nu o câștigi pe cea veșnică.

Cu prețuire,
Toni Berbece

Un tată i-a spus fiului său:

Ai absolvit cu onoare, iată o mașină pe care am achiziționat-o cu mulți ani în urmă…

Dar înainte să ți-o dau, du-o în parcarea de mașini second hand din centru și spune-le că vreau să o vând și vezi cât îți oferă.

Fiul s-a dus în parcare, s-a întors acasă la tatăl său și a spus: „Mi-au oferit 1,000 $ pentru că pare foarte epuizată.”
Tatăl a spus, „Du-o la amanet.”

Fiul s-a dus la amanet, s-a întors la tatăl său și a spus: „Casa de amanet a oferit 100 $ pentru că este o mașină foarte veche.”
Tatăl l-a rugat pe fiul său să meargă la un club de mașini și să le arate mașina.

Fiul a dus mașina la club, s-a întors și i-a spus tatălui său: ” Unii oameni din club au oferit 100,000 $ pentru ea, deoarece este o mașină emblematică Nissan Skyline R34, și este căutată de mulți.

Tatăl i-a spus fiului său: ” Am vrut să știi că locul potrivit te prețuiește așa cum trebuie.”…

Dacă nu ești prețuit, nu te supăra, înseamnă că ești în locul nepotrivit.

Cei care îți cunosc valoarea sunt cei care te prețuiesc, și nu sta niciodată într-un loc unde nimeni nu îți vede valoarea.

Nimic nu este întâmplător în viața noastră. Dumnezeu are un plan pentru fiecare.

Nu toata lumea are parte in viata aceasta de iubiri extraordinare. E vina noastra? Tine de noi sa traim o mare iubire sau ea e un dar de la Dumnezeu?

– Dumnezeu are un drum clar pentru fiecare. Nu exista coincidente. Faptul de a intalni o anumita persoana tine de voia Domnului. Dar felul in care reactionam noi la intalnirea respectiva tine de noi. Fiecare persoana care ne iese in cale e un dar de la Dumnezeu si noi trebuie sa ne intrebam, de fiecare data, de ce a randuit Dumnezeu sa intalnesc omul ala.

Ce pot eu sa fac din relatia asta? Ce trebuie eu sa inteleg? Ce folos pot sa trag? Apoi, sa nu confundam indragostirea cu iubirea. Daca Dumnezeu iti trimite dragostea, nu inseamna ca-ti da de-a gata si o mare iubire.

Dragostea e doar o arvuna de la Dumnezeu. Daca o cheltui fara stiinta, nu mai ajungi niciodata la iubirea adevarata. Poate la inceput nu pare mare, dar iubirea, daca se lucreaza, creste tot mai mult. Iubirea nu e emotie, e o putere. Dumnezeu nu e trup si totusi se defineste pe sine ca iubire. Deci, iubirea nu e trup!

Sigur, si componenta asta trupeasca intra in iubire, dar nu se reduce totul la ea. Iubirea e o mare putere a omului, primita de sus, o putere care trebuie eliberata si lucrata de fiecare in parte. Spun eliberata, pentru ca cel mai adesea ne iubim pe noi insine, si atunci iubirea este inchisa in noi, se invarte in cerc. Este o iubire egoista, intoarsa catre sine, in loc sa fie libera si sa nu ceara nimic in schimb.

– Iubirea adevarata e intotdeauna libera?

– Da, iubirea adevarata afirma libertatea celuilalt. Nu incearca sa-l stapaneasca. Aici se greseste cel mai mult in relatii, cand unul incearca sa-l transforme pe celalalt, sa-l ajusteze dupa gustul propriu. Cand iubesti, trebuie sa iesi din tine in sensul de a incerca sa-l traiesti pe celalalt, sa-l intelegi pe celalalt, sa vezi lumea prin ochii lui.

Daca ii calci libertatea, apare instinctul de aparare. Si se va inchide in el. Se va feri de tine, se va simti agresat. Intr-o relatie trebuie sa existe un balans intre apropiere si distanta.

Trebuie sa-i pastrezi celuilalt taina, sa n-o spulberi. Sa nu incerci sa cotrobai in toate cotloanele sufletului lui, sa nu intri cu excavatorul peste flori. Tupeul, indrazneala distrug misterul celuilalt.

Exercitiul acesta al iesirii din noi insine uneori e dureros, inseamna sa parasesti o pozitie sigura, sa iesi din confortul felului tau de a fi, adoptand felul celuilalt de a fi. Dar numai asa te poti largi, te poti imbogati si poti transforma iubirea in cale de cunoastere. Daca ramai in tine insuti, esti foarte sarac. Ba, mai mult, te trezesti ca toti iti intorc spatele. Te trezesti singur.

– Ar trebui atunci sa cultivam toleranta in dragoste?

– Ar trebui sa facem exercitiul alteritatii, nu al tolerantei. Toleranta e un fel de ingaduinta fata de ceva ce tie nu-ti convine, presupui ca celalalt are niste defecte pe care tu, din marinimie, le treci cu vederea. Adica toleranta presupune mandria.

Or, intr-o relatie de iubire tu nu ai dreptul sa consideri felul tau de a fi mai bun ca al celuilalt, n-ai voie sa ceri celuilalt sa se schimbe, trebuie sa-ti ceri tie sa-l suporti pe celalalt. In iubire, nu trebuie sa te preocupe binele tau, ci trebuie sa te pui pe tine in slujba celuilalt, preocuparea ta sa fie devenirea lui.

Scopul lui nu e sa te infrumuseteze pe tine, sa te faca sa te simti mai frumos si mai bun. Iubirea traita drept schimba oricum lucrurile in bine. Faptul ca ma daruiesc total, ca ma arat jertfitor il face si pe celalalt sa se corecteze, sa se simta, il schimba in bine.

Parintele Teofil Paraian spunea ca dragostea niciodata nu calculeaza si dragostea totdeauna calculeaza. Cum vine asta? Pai, niciodata nu calculeaza ce daruieste, ca sa-i atraga atentia celuilalt uite, cate am facut pentru tine, acum da-mi si tu la fel. Si in acelasi timp calculeaza mereu cat primeste, ca sa poata da mai mult. Asta e iubirea adevarata.

– Cateodata, oricate ai face pentru celalalt, el ramane indiferent si nu-ti intoarce nici o farama de dragoste. Cum stii care e omul pentru care merita sa dai tot?

– In ordinea fireasca, important e sa nu te implici intr-o relatie pana nu esti sigur de ea. Potentialul de afectiune, de iubire, trebuie pastrat pana gasesti o persoana cu care te potrivesti cu adevarat, cu care sa ai in primul rand o potrivire sufleteasca.

Apoi, un om de calitate, daca a intalnit un alt om de calitate si se jertfeste pana la capat, reuseste sa-l invinga pe celalalt prin iubire, chiar daca celalalt iubeste mai putin.

Iubirea unuia, cu statornicie, poate sa salveze iubirea celuilalt. Am cunoscut multe recuperari miraculoase de relatii care erau in pragul esecului si au ajuns chiar mai puternice si mai profunde ca inainte. Oamenii trebuie sa invete sa aprecieze crizele.

Intrebarea mai are insa si o capcana. Daca te opresti la om, risti sa pierzi tot. Daca il ai in minte mereu si pe Dumnezeu, gasesti in jur suficiente persoane care sa merite sa dai tot, fara sa-ti mai fie teama ca ai putea pierde. Nici un om nu merita in sine sa-i dai tot.

Pentru ca omul ala nu e ultima realitate, dar Dumnezeul din el, da. In definitiv, prin om ne daruim, de fapt, lui Dumnezeu.