23 Minute in IAD – Marturie Socanta (5)

  1. Închis din nou şi eliberat

Apoi, unul din demonii de acolo a pus mîna pe mine, m-a tras înapoi în celulă şi a început din nou să mă chinuie. Dar despre asta nu-mi place să vorbesc pentru că nu aş vrea să mai retrăiesc chinul pe care l-am trăit atunci.

Aceştia au vrut să-mi zdrobească craniul, unul din demoni m-a apucat şi a încercat să îmi zdrobească capul. Atunci am urlat şi am implorat milă, dar acolo nu există milă. În acest timp, fiecare din ei m-a apucat de o mîini şi de picioare vrînd să îmi smulgă mîinile şi picioarele. Mi-am zis atunci că asta nu mai pot îndura, nu mai pot, este prea mult!

Atunci, dintr-o dată ceva m-a apucat brusc şi m-a scos afară din celulă. Acuma ştiu că a fost Domnul Isus, dar atunci nu ştiam asta. Eu eram acolo ca suflet nemîntuit aşa că nu cunoşteam lucrurile accestea. Eu am mers acolo ca şi cum nu l-aş fi acceptat niciodată pe Domnul Isus.

  1. Iazul de foc

Apoi, am fost pus lîngă focul acela pe care îl văzusem de la distanţa aceea de 15km. Stăteam lîngă groapa cu foc şi mă aflam sub o peşteră, o peşteră uriaşă cu un tunel ce ducea în sus. Dea lungul acestei gropi cu foc, am putut să văd în ea suficient de bine printre flăcări, trupuri şi oameni care ardeau acolo şi care ţipau. Focul de acolo îi ardeau şi ţipau de acolo după îndurare.

Ştiu că nu mi-am dorit să merg acolo. Durerea pe care o înduram deja, era şi aşa prea mult pentru mine. Dar căldura şi focul ce îl vedeam acolo erau şi mai rele. Acei oameni implorau să fie scoşi afară din groapă, numai că la marginea şi de jur împrejurul ei erau aceste creaturi demonice uriaşe, şi pe măsură ce oamenii se tîrau şi încercau să iasă afară din ea, aceştia erau împinşi înapoi în foc de aceşti demoni care nu le permiteau să iasă afară. Mă gîndeam atunci că:

”Locul acesta este atît de oribil, atît de oribil şi de înfiorător!”

Şi acolo toate ţi se întîmplă în acelaşi timp: îţi este sete, îţi este foame şi eşti extenuat.

Şi încă ceva. În Iad, nu poţi să dormi. Ai şi acolo nevoie de somn aşa cum ai şi aici nevoie. Trupul tău are nevoie de odihnă. În Apocalipsa 14 cu 11 se spune:“Şi fumul chinului lor se suie în sus în vecii vecilor şi ei nu au odihnă nici ziua, nici noaptea.”

Acolo niciodată nu poţi să dormi. Vă puteţi imagina cum este asta, să nu dormi niciodată! Acum din nou despre apă. În Zaharia 9 cu 11:“…prinşii de război din gropa în care nu este apă.” În Iad nu există apă.

Am ştiut că Iadul este localizat în centrul Pămîntului. Acolo se află, în centrul Pămîntului. Am înţeles că acesta era la 6000km adîncime sub pămînt.

Noi ştim că Pămîntul are un diametru de circa 13,000km aşa că jumătatea distanţei ar fi 6500km, iar eu am fost în adîncuri la circa 6000km. În Efeseni 4 cu 9 se arată că:“…Isus a coborît în părţile de jos ale pămîntului.” În Numeri 16 cu 32 şi 33 se spune:“Pămîntul şi-a deschis gura şi i-au înghiţit şi ei au coborît de vii în groapă şi pămîntul i-a acoperit de tot.”

Acolo se află Iadul acum!

“Mai tîrziu“ spune Biblia, “Iadul şi moartea vor fi aruncate în iazul cu foc în ceasul întunericului.“ Dar asta se va întîmpla după ziua Judecăţii, acum însă Iadul şi moartea sînt în centrul pămîntului.

  1. Demonii înlănţuiţi

Mă aflam aşadar la marginea acestei gropi uriaşe cu foc şi am văzut aici pe toţi aceşti demoni aliniaţi acolo lîngă pereţi. Aceştia erau de toate mărimile şi formele, tot felul de creaturi diforme şi urîte ce se pot imagina, erau deformate şi contorsionate, erau mici şi mari, erau păianjeni uriaşi, şobolani, şerpi şi viermi oribili. Biblia vorbeşte în Isaia 14 cu 11 despre: “…viermii care te vor acoperi acolo…”. Acolo sînt tot felul de creaturi îngrozitoare peste tot şi ele par să fie în lanţuri fixate de pereţi. Şi mă întrebam:”Oare de ce sînt toate legate în lanţuri de acei pereţi?” Nu am înţeles asta. Dar în Scriptură este un pasaj despre lucrul acesta care spune în Iuda 6 că:“Îngerii care nu şi-au păstrat vrednicia ci şi-au părăsit locuinţa, Domnul i-a păstrat puşi în lanţuri veşnice în întuneric pentru Judecata zilei celei mari.” Deci poate că eu asta am văzut, nu ştiu, dar asta părea să fie.

M-am bucurat că aceşti demoni erau legaţi şi că ei nu puteau să ajungă la mine, pentru că ei mă urau foarte mult cu toţii.

Acesta era un alt lucru pe care nu îl înţelegeam, anume că toate aceste creaturi aveau o ură imensă pentru oameni. Aşa că am fost bucuros că erau legate în lanţuri de pereţi.

Am început să urc şi să ies din această groapă, din acest tunel, şi să las în urmă flăcările acelea mistuitoare, şi totul a devenit mai întunecat, dar puteam totuşi să îi văd pe toţi aceşti demoni care erau acolo legaţi de-a lungul acelor ziduri.

Aceştia aveau o putere imensă, şi mă gîndeam atunci că cine s-ar putea pune cu aceste creaturi. Nimeni nu se putea lupta cu ele.  Şi frica, frica de care eram acolo cuprins era atît de copleşitoare încît simţeam că pur şi simplu nu o mai pot îndura sau tolera.

Lucrul cel mai rău în Iad, mai rău chiar decît chinurile de acolo şi toate celelalte lucruri era că am înţeles că, în primul rînd aici pe pămînt există viaţă şi oamenii aici, cei mai mulţi dintre ei, idee nu au că această lume a Iadului chiar există cu advărat. Ei nici măcar nu ştiu că acolo există o lume reală în care sînt miliarde şi miliarde de oameni care suferă şi care imploră pentru a li se da cel puţin o şansă pentru a ieşi afară de acolo, dar ei nu vor avea niciodată şansa de a ieşi de acolo. Şi ei sînt furioşi pe ei înşişi pentru că nu au profitat de ocazia de a-l accepta pe Isus, şi că ei erau acum blocaţi acolo pe vecie.

Acesta este lucrul cel mai îngrozitor în legătură cu Iadul, faptul că nu mai există absolut nici o speranţă că vei mai ieşi vreodată de acolo.

Am înţeles asta cînd eram acolo. Am apucat puţin din eternitate. Înţelegeam acum ce este eternitatea. Pe pămînt, noi nu prea putem înţelege lucrul acesta, dar atunci am înţeles şi am ştiut că voi fi acolo pe vecie, pentru totdeauna şi fără vreo speranţă de a ieşi de acolo vreodată. M-am gîndit atunci la soţia mea şi la faptul că nu voi mai putea fi cu ea niciodată. Întotdeauna i-am spus soţiei mele că dacă vom ajunge vreodată să fim separaţi unul de celălalt din cauza unui cutremur sau ceva oribil ”te voi căuta, te voi căuta pînă cînd te voi găsi, dacă vom fi separaţi vreodată.”

Dar din Iad nu mai puteam ajunge la ea şi nici nu puteam să o mai văd vreodată. Ea nu ar fi avut cum să ştie unde sînt, şi eu nu aş mai fi putut vorbi vreodată cu ea. Şi gîndul acesta de a nu o mai putea vedea sau vorbi cu ea vreodată, m-a deranjat enorm de mult. La fel şi gîndul că ea nu ştia unde sînt şi nu ştia nici că eu nu aveam nici o speranţă că mai pot ieşi afară vreodată.

Înţelegeţi? Din Iad nu mai ieşi niciodată, niciodată!

Vedeţi, aici pe pămînt există întotdeauna o speranţă. Chiar şi cei din lagărele de concentrare aveau speranţa că vor ieşi odată de acolo, sau că cel puţin prin moarte, vor scăpa de acolo odată.

Noi aici pe pămînt, nu am experimentat niciodată o situaţie din care să nu fie absolut nici o speranţă de ieşire. În Isaia 38 cu 18 se spune:“Şi cei ce s-au coborît în groapă nu mai pot spera la adevărul şi la credincioşia Ta.” În Iad nu mai există speranţă!Speranţa şi adevărul este Isus şi numai El.

Citeste continuarea 23 Minute in IAD – Marturie Socanta (6)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

x

Check Also

Denzel Washington spune că citește Biblia în fiecare zi și are o experiență spirituală

Denzel Washington, a vorbit despre valorile sale creștine a asigurat că citește Biblia în fiecare ...