23 Minute in IAD – Marturie Socanta (2)

  1. Începutul experienţei

Am să trec acum direct la experienţa mea. Eu şi soţia mea ne întorceam de la o seară de rugăciune într-o Duminică seara unde participăm întotdeauna cu pastorii noştrii. Ne-am întors acasă, ca în oricare altă seară obişnuită. Ne-am culcat şi pe la ora 3 dimineaţa, eu am fost luat din corpul meu.

Nu am ştiut atunci cum am ajuns în acel loc pînă cînd m-am reîntors în trup cînd Domnul mi-a explicat cum, dar m-am trezit dintr-o dată că mă aflam într-o celulă de închisoare. Era ca orice celulă obişnuită de închisoare cu pereţi de piatră jalnici şi respingători şi bare de fier la uşă. Nu ştiam încă unde eram. Tot ce ştiam era că acolo era extrem, extrem de cald. Era atît de cald acolo încît nu îmi venea să cred că mai sînt încă în viaţă în această celulă. Am simţit că ar fi trebuit pur şi simplu să mă dezintegrez datorită căldurii, şi totuşi eram în viaţă. În celulă era şi lumină dar doar pentru puţină vreme şi cred că lumina

aceea era defapt prezenţa Domnului Isus de acolo pentru ca eu să pot vedea priveliştea din jur. Apoi, după circa un minut, totul s-a întunecat.

În Isaia 24 cu 22 se spune:“Ei vor fi strînşi laolaltă şi închişi într-o temniţă.”, iar în Proverbe 7 cu 27:“Ei se vor duce în Iad, în locaşurile morţii…” locaş însemnînd cameră sau celulă. Deci o parte din Iad are celule de închisoare şi camere, iar în alte părţi sînt iazuri de foc şi locuri imense unde focul arde continuu. Eu mă aflam într-o celulă de închisoare în acel moment. În Iona 2 cu 6 se spune: ”…zăvoarele pămîntului mă încuiau acolo pe vecie…”, iar în Iov 17 cu 16: “Ei se vor coborî în Iad la porţile locuinţei morţilor.” Deci tot ce vedeam eu acolo era deja scris în Biblie.

  1. Cele patru creaturi demonice

Mă aflam deci în această celulă întunecată unde mai erau alte 4 creaturi cu mine. Nu ştiam atunci că aceste creaturi erau demoni pentru că eu ajunsesem acolo ca suflet nemîntuit. Dumnezeu mi-a şters din minte faptul că eu eram creştin. Nu am înţeles atunci de ce eram acolo, dar la întoarcere EL mi-a explicat de ce şi pe parcurs am să revin la asta.

În celulă erau aceste creaturi uriaşe, dar atunci nu mi-am dat seama ce erau şi ele aveau peste 4m înălţime. Creatura pe care vreau să v-o descriu acum veţi înţelege din ce urmează cum arăta. Este ciudat faptul că şi o altă persoană din cele care au văzut Iadul, văzuse acelaşi demon pe care îl vedeam eu acum.

Nu am ales întîmplător acest demon, era demonul care mă tîrîse dincolo de barele Iadului. Toţi demonii pe care eu i-am văzut acolo aveau solzi pe ei. Acesta pe care îl descriu acum era uriaş, avea solzi pe tot corpul şi maxilare uriaşe cu dinţii uriaşi ieşiţi înafară şi ochii ieşiţi din orbite. Celălalt nu arăta ca primul, dar avea pe el ca nişte înotătoare foarte ascuţite peste tot şi mîini lungi şi labe disproporţionate. La ei totul era deformat, răsucit şi fără simetrie. Un braţ era mai lung, altul mai scurt, erau nişte creaturi foarte bizare.

Arătau oribil şi îl huleau neîncetat pe Dumnezeu. Tot timpul îl înjurau pe Dumnezeu şi mă întrebam de ce îl blestemau şi îl urau oare pe Dumnezeu aşa de mult? Apoi, aceştia şi-au întors atenţia spre mine şi am simţit că aceiaşi ură pe care o aveau pentru Dumnezeu, o aveau şi pentru mine.

M-am întrebat mirat şi uimit de ce mă urau şi pe mine că doar nu le-am făcut nimic. Dar mă urau cu o ură pe care nu am mai întîlnit-o niciodată aici pe pămînt. Era ceva dincolo cu mult de capacitatea omului de a urî. Aceşti demoni mă urau într-un mod absolut şi mi-am dat seama în acele momente şi am ştiut că ei îmi fuseseră daţi ca să mă tortureze.

Vor fi lucruri pe care am să vi le spun, dar care nu ştiu să vă explic cum le ştiam. În Iad, simţurile îţi sînt mult mai ascuţite decît aici pe pămînt.  Acolo eşti mult mai conştient de orice decît putem noi să fim în corpul acesta fizic.

Percepeam distanţele, percepeam timpul şi alte lucruri mult mai bine decît le putem noi percepe aici pe pămînt. Unul din lucrurile pe care îl ştiam era că aceste creaturi mi-au fost date pentru a mă tortura pe veci în locul acesta.

Şi, cum stăteam întins pe jos, mi-am dat seama că nu aveam nici o putere în trup şi mă întrebam: “de ce oare abia mă mai pot mişca, ce se întîmplă cu mine?”

Eu şi soţia mea ne place să facem multă mişcare, aşa că eram conştient de ce înseamnă să nu mai ai putere. Zăceam acolo neajutorat şi la un moment dat, un demon m-a apucat şi m-a aruncat de perete cum ai da cu o sticlă de perete. Atît de uşor părea că sînt pentru el, sau chiar era el atît de puternic, nu ştiu. M-a aruncat de perete şi fiecare os din corpul meu s-a rupt şi am simţit cum se rupe. Apoi, am început să simt durerea.

Stăteam acolo lungit pe jos şi ceream milă, dar aceste creaturi nu au deloc milă. Sînt absolut fără milă. Una din ele m-a apucat de jos, iar cealaltă cu ghearele-i foarte ascuţite, a sfîşiat carnea de pe mine. Pur şi simplu a smuls carnea fără să îi pese deloc de acest trup pe care Dumnezeu l-a creat cu atîta grijă şi pe care EL l-a făcut atît de frumos.

Şi făceau asta cu o ură imensă faţă de mine!

Mă întrebam atunci cum de mai sînt încă în viaţă după toate aceste chinuri şi de ce trec eu prin toate astea? Nu înţelegeam cum de nu murisem încă. Carnea şi oasele mele atîrnau.

Acolo nu era apă sau sînge ci doar carnea ce atîrna pentru că doar în sînge este viaţă, dar în Iad nu este viaţă. În Iad nu există nici apă.

În Isaia 14 cu 9 şi 10 se spune:”Iadul se mişcă pînă în adîncimile lui ca să te primească la sosire şi toţi de acolo îţi vor spune:

-Şi tu ai ajuns fără putere ca şi noi, şi tu ai ajuns acum ca noi?” Pentru că acolo nu mai ai absolut nici o putere. Psalmul 88 cu 4 spune:” Sînt pus în rîndul celor care se coboară în groapă, sînt ca un om care nu mai are putere.”

Noi ştim însă că diavolul are putere. Şi în Biblie se arată că demonizatul care alerga prin cimitir nu l-au putut lega. Chiar şi lanţurile le-a rupt în bucăţi deşi acesta era doar un om, dar el avea puteri demonice. Am înţeles de asemenea că aceşti demoni au o putere de 1,000 de ori mai mare decît cea a omului aşa încît chiar dacă aveam puterea mea naturală, eu tot nu îi puteam doborî. Aici eram la mila lor, dar demonii nu au deloc milă, ei nu cunosc ce înseamnă mila.

Mirosul acestor demoni ca şi mirosul din Iad de altfel era atît de cumplit încît nici nu vi-l pot descrie. Era un miros de carne arsă, de sulf. Era un miros de demoni cum ar fi o gură de canal deschisă, o putoare de carne stricată, de ouă clocite, de lapte stricat şi de tot ce îţi poţi imagina că pute îngrozitor, amplificat de 1,000 de ori şi pus apoi sub nasul tău şi să fii obligat să îl inspiri. Era atît de toxic încît acesta te-ar ucide pe loc dacă ai fi în acest trup, şi sigur ai muri. Mă întrebam cum de mai trăiesc şi nu am murit de mirosul acela îngrozitor.

Dar acolo nu mori ci trebuie să-l înduri!

Apoi blasfemiile, blasfemiile cu care aceşti demoni îl înjură pe Dumnezeu sînt de asemenea descrise în Ezechiel 22 cu 26:“Eu Domnul, sînt pîngărit în mijlocul lor.” Cuvîntul Lui spune că pîngărire înseamnă degradare, limbaj vulgar, obscen şi blasfemiator. Chinurile la care eram supus sînt menţionate şi în Deuteronom 32, 22 la 24:“Focul mîniei Mele va arde pînă în străfundul Iadului. Vor fi topiţi de foame şi devoraţi de foc şi distrugere. Voi trimite asupra lor dinţii fiarelor sălbatice şi otrava şerpilor.”

Şi într-adevăr dinţii fiarelor de acolo sînt asupra ta. În 2 Samuel 22 cu 6 se spune: “Legăturile Iadului mă înconjuraseră” şi în Mica 3 cu 2 se spune despre filistenii care îi urau pe evrei:“Voi urîţi binele şi iubiţi răul, le jupuiţi carnea şi pielea de pe oase.” Asta le-a făcut filistenii, evreilor aici pe pămînt. De unde le-a venit filistenilor aceată idee? Din Iad, bineînţeles. Asta fac demonii în Iad. Citeste continuarea 23 Minute in IAD – Marturie Socanta (3)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

x

Check Also

Denzel Washington spune că citește Biblia în fiecare zi și are o experiență spirituală

Denzel Washington, a vorbit despre valorile sale creștine a asigurat că citește Biblia în fiecare ...